Next Generation

Mommie Dearest

Capitolul 33

Guess stars
◇ Nina Dobrev as Katherine Pierce
◇ Jensen Ackles as Dean Winchester

(Perspectiva lui Jace)

- Cum adică vrei să-i invoci ? Dar ce faci cu Crowley? El nu va fi de acord..
- Mă doare în fund de rahatul lui. Am nevoie de părinţii mei. Thomas are nevoie. Sunt dispus să îl omor dacă e nevoie, mă asigură el, iar eu mă hotărăsc să-l ajut.
- Unde pleci ? Mă întreabă Claire după ce iese de la baie, îmbrăcată sumar şi cu părul roşu şi ud.
- Avem o vizită de la "adulţi", glumes eu, dar ea se prinde imediat despre cine e vorba.
- Să nu faci nicio prostie, da ?
- Doar ştii cât sunt de cuminte.
Pufneşte, însă nu comentează. Ies împreună cu Scott, părăsind bârlogul şi pregătind ritualul. Pun ierburi, oase, apoi Scott se taie în palmă, oferindu-şi sângele pentru a finaliza. Nu credeam niciodată că voi ajunge să fac astfel de ritualuri sau că mă va pasiona meseria familiei mele. Suntem cu adevărat blestemaţi.
Le rostesc numele unchilor mei şi sunt total surprins să văd că ritualul meu a mers. Katherine şi Dean au apărut în colţuri opuse, iar unchiul meu era plin de sânge şi speriat.
- Dean ! Ţipă Kath şi aleargă spre unchiul meu, îmbrăţişându-l, având lacrimi în ochi. Niciodată nu am văzut-o pe Katherine plângând. Tata mi-a spus că ea nu a plâns decât la naşterea primului copil, apoi următoarele două au fost uşoare pentru ea.
- Tată... rosteşte Scott şocat, iar Dean işi ridică privirea spre fiul lui, ridicându-se şi îmbrăţişându-se. Nu pot să cred că Dean arată ca la 35 de ani.
- Ce s-a întâmplat cu voi ? Întreabă Dean printre lacrimi.
Nici Katherine nu arăta mai bine. Avea cearcăne şi era palidă. Toţi 3 au început să plângă îmbrăţişaţi, iar eu mă simţeam mai singur ca niciodată.

(Perspectiva lui Katherine)

*Flashback - cu 20 de ani în urmă*

Tocmai mă certam cu Bobby pentru numele copilului. Eu voiam să-i pun numele Edward, însă Bobby şi Dean spuneau că Scott se potriveşte mai bine.
- Să naşteţi şi voi un copil şi atunci să aveţi pretenţia să-l numiţi! Spun supărată, deoarece eu aveam să îndur cea mai mare durere din viaţa mea. Scott a fost singurul copil pe care l-am născut la spital. Pe Izzy am născut-o acasă, în apă, deoarece apa ameliorează durerea. Când l-am născut pe Thomas, Dean era în misiune, aşa că a trebuit să mă descurc singură. Noroc cu experienţa.
M-am întors nervoasă, fără să bag de seamă durerea pe care o simţeam şi am băut un pahar mare de apă. Junghiurile m-au făcut să tresar, apoi am auzit un "ups" din gura băieţilor. Mă întorc către ei speriată.
- Nu se poate....
- Ţi s-a rupt.... apa... spune Dean gata să leşine şi înghite în sec.
- De ce dracu vă holbaţi unul la altul ? Hai la spital ! Ţipă Bobby la noi şi ne urcăm în maşină.
Am născut natural şi nu pot spune că durerea m-a luat prin surprindere. Timp de 9 luni m-am pregătit psihic pentru momentul acesta şi am făcut faţă cu brio momentului după spusele doctorului. Am plâns din cauza durerii, dar Dean a fost acolo cu mine, ţinându-mă de mână tot timpul. Naşterea lui Scott a durat câteva ore, însă cea mai rapidă a fost a lui Thomas. La a doua naştere, Dean nu a vrut să mai vadă disperarea de pe chipul meu, aşa că am căutat un mod de a naşte mai uşor.
Cu Thomas a fost totul mult mai spontan. S-a născut cu 2 săptămâni mai devreme, luându-mă total pe nepregătite. Dean era în misiune şi am ales cezariana. Nu credeam niciodată că voi ajunge mamă a 3 copii frumoşi şi deştepţi, iar faptul că suferă mă doare nespus. Am fost nevoiţi să-i vedem pe cei trei înfruntând pericole uriaşe, iar noi nu i-am putut ajuta cu nimic.
*
Scott este cel care suferă din cauza fraţilor săi. Poartă aceeaşi suferinţă ca şi noi. Îi voi băga minţile în cap lui Thomas şi voi lupta pentru viaţa lui Izzy! Nimeni nu-mi va ucide fiica, nici măcar un pact demonic! Viaţa în Iad nu este uşoară, nu a fost niciodată. Singurul lucru care-mi alină suferinţa din Iad este faptul că cei trei au supravieţuit în tot acest timp şi că devin mai puternici pe zi ce trece.
- Ce s-a întâmplat cu voi? De ce tata arată aşa de rău? Întreabă Scott şi mi se rupe sufletul uitându-mă la rănile lui Dean.