Next Generation

Eight Hours

Capitolul 18

(Perspectiva lui Jay)

Guest stars: Stephen Amell as Travis Queen
Emily B. Rickards as Felicity Bateman-Queen

"Ţi-am zis că trebuie să fii acolo, Travis! Era ceva important! Cum ai putut să nu apari? Nu îmi spune mie că ai avut treabă! Ţi-am oferit o şansă şi tu i-ai dat cu piciorul! Nu pot să cred că ai putut face asta! Nu mă interesează. Îţi faci bagajele şi pleci din casa mea, ai înţeles? Nici să nu te gândeşti să vorbeşti cu Mira şi Jason! Le voi spune că de azi nu mai au tată."

Şi astea au fost ultimele cuvinte pe care mama i le-a adresat tatei înainte să semneze actele de divorţ. Marele om de afaceri Travis Queen s-a despărţit de soţia lui, Felicity Bateman după 8 ani de căsnicie. Ce aş putea să spun? Eram un puşti de 7 ani care-şi petrecea tot timpul cu dădacele şi şoferii, iar seara mama mă pupa de noapte bună. Îmi petreceam tot timpul cu angajaţii părinţilor mei, mă jucam cu ei atunci când mama şi tata erau la birou şi mă scăldam în bani şi lux. Părinţii mei nu-şi făceau timp să stea cu mine şi Mira, aşa că am fost educaţi şi crescuţi de dădace. Cât timp nu făceam boacăne "mari", părinţii nu aveau nicio problemă cu noi. Mama mea lucra ca primar al Los Angeles-ului şi deţinea o firmă de avocatură. Tata era director general şi călătorea foarte des. Pleca cu săptămânile şi abia dacă dădea pe acasă. Cu programul lor încărcat mă mir când au avut timp să facă doi copii. De ce să spun că m-a afectat divorţul lor dacă eu nu i-am văzut niciodată comportându-se ca un cuplu? Cina o luam mereu împreună, iar Mira povestea mereu ce făcea la grădiniţă. Era mereu considerată drept o materialistă din cauza situaţiei financiare deosebit de bune. Uneori se simţea rău pentru că era o fată bogată şi vânată de prieteni falşi. Pe mine nu m-au interesat niciodată banii. Voiam doar aventură şi adrenalină. Singurul lucru pe care am cheltuit fără să mă uit a fost garajul plin de maşini de ultimă generaţie. Chiar dacă Mirei nu-i plăcea să fie folosită sau catalogată snoabă, nu s-a lăsat niciodată de shopping. Surorii mele îi plăcea să fie mereu în pas cu moda. După plecarea tatei, mama s-a refugiat în şi mai multă muncă. Tata a început să ne sune mai des şi să vorbească mai mult cu noi. M-a învăţat să conduc şi m-a introdus în lumea afacerilor când am fost suficient de mare. Mira a rămas loială mamei, ajutând-o cu orice avea nevoie. Mira şi tata au avut mereu o relaţie rece şi s-a supărat pe el când a aflat că a abandonat-o pe mama se dragul muncii. Eu nu sunt ca ea. Eu nu simt ce simte ea ci sunt indiferent. Lumea curselor m-a atras imediat. Pentru că am luat lecţii de la cel mai bun,(tata a fost un playboy bogat când era tânăr şi a intrat în lumea afacerilor la o vârstă fragedă, îmbinând utilul cu plăcutul) mi-a fost uşor să câştig fiecare cursă la care am participat. Totuşi, cursele au devenit o rutină şi asta nu era bine. Voiam să schimb ceva, aşa că am părăsit L.A, oraşul care nu mi-a oferit niciodată nimic şi m-am mutat în New York cu tata. Acolo m-am ocupat de afaceri, făcându-l mândru. Ceea ce nu ştia el, este că mutarea mea avea şi un motiv secret: Christmas. Pe vremea când l-am cunoscut, era doar un mic traficant de arme. Afacerea lui a crescut, devenind un mafiot internaţional iar eu mâna lui dreaptă. Nici nu am realizat când m-am implicat în afacerile ilegale. Dacă Chris mă ruga ceva eu executam din respect pentru el. Christmas m-a ajutat mult. Puteam să devin un drogat din cauza faptului că aveam prea multă libertate. Mă puteam transforma într-un hoţ sau criminal. Puteam să mă îmbăt până nu mai ştiam de mine, însă el m-a ţinut departe de toate aceste vicii şi mereu şi-a dorit să devin un om de succes. Înainte să plec, un nou racer era în plină ascensiune. Scott Winchester, nou intrat, câştigase 4 curse consecutive. Înainte să plec voiam să-l pun la respect pe acest novice, aşa că am avut o confruntare 1 la 1 care nu s-a sfârşit bine pentru el. Winchester era tipul de om care avea şofatul în sânge. Îi plăcea ce făcea şi voia să fie cel mai bun. Aş fi vrut să-l am ca prieten, dar gândirea sa era puerilă.
După "studiile" în New York m-am întors pentru o scurtă vacanţă în L.A. Venisem să-mi vizitez sora, însă scurta mea vizită s-a prelungit după ce am cunoscut-o pe Isabelle Gin Winchester, sora irezistivilă a "inamicului" meu, Scott. Fratele ei mai mare era acum regele pistei, transformându-se într-un adevărat pachet de muşchi şi duritate. Christmas mi-a spus că Scott a demisionat din funcţia de şofer. Nu am ştiut că Scott lucra pentru Chris, decât atunci când m-am întors. La scurt timp Scott a demisionat şi mi-am dat seama că lucrurile nu se vor termina bine pentru familia Winchester. Cum Thomas Cole Winchester, fratele şi mezinul familiei are 17 ani şi nu a pus mâna pe volan, mi-am dat seama că totul cade pe umerii lui Isabelle. Blonda cu ochi verzi, picioare lungi şi corp de model era un demon pe roţi. Irezistibilă, rea şi deşteaptă. Combinaţia perfectă. Singura pentru care am simţit ceva asemănător a fost Emery. Nu cunoscusem dragostea adevărată. Relaţiile mele se bazau mai mult pe "prietenia cu beneficii". Eu nu cred în dragoste, ci doar într-o astfel de prietenie. Gin Tonic, căci aşa îmi place mie să-i spun, nu a putut sta departe de mine. Imediat cum a acceptat misiunea lui Chris, am fost desemnat partenerul ei. Pentru că eram o legendă regăsită pe pistă, ea mi-a cerut să o învăţ să conducă mai agresiv. Nu am putut să o refuz.
Cu toate că simţeam ceva pentru ea, Isabelle nu mi-a dat de înţeles că simte la fel. Relaţia ei cu Damon mi-a ajuns la ureche, iar atunci am simţit nevoia să-l pocnesc pe poliţistul corupt care are parte de toată atenţia blondei mele. Sărutul care l-am primit de la ea m-a făcut să sper că Damon nu este alesul şi că există şanse pentru noi. Nu am avut niciodată şansa să vorbim pentru că apocalipsa mi-a stricat planurile. În tot acest timp, Isabelle şi Damon au fost nedespărţit. Damon îşi făcea mereu griji pentru ea, iar Isabelle nu avea ochi decât pentru brunetul cu ochi albaştri. Am renunţat în a o mai deranja. De ce să mă ţin de capul ei când e clar că-l iubeşte pe Damon şi el la fel? Sărutul nu a însemnat nimic pentru Isabelle şi eu sunt un nimeni pentru ea.
*
- La dracu, omule! În ce te-ai băgat de te-ai şifonat în halul acesta? Mă auzi Jay? Jason? La dracu, răspunde! Nu e momentul să mori, vitezomanule! Parker! Avem un om rănit! Jason este rănit! Parker!
*
- Dumnezeule, Jason! Cum a ajuns în halul ăsta? Fratele meu va muri ?
- Nu plânge, Mira. Jay vrea ca tu să fii puternică.
- Nu mă minţi, Thomas. Cât de rău este ?
- Cuţitul nu i-a atins inima, în schimb a pierdut mult sânge. S-ar putea să fie o hemoragie, nu ştiu sigur. Nu am aparatele necesare aici să-mi dau seama. Dacă în 12 ore nu-şi revine, înseamnă că va muri.
- Nu! E singura mea familie..
*
- Jason, te rog! Dacă auzi asta, vreau să ştii că sunt aici pentru tine, ok? Sunt aici şi nu te voi părăsi. De 4 ore aştept să-ţi văd ochii albaştri care mereu mă fixează. Vreau să te trezeşti şi să conducem împreună. Vreau să te văd în mijlocul acţiunii, să te văd râzănd, aşa cum ai făcut-o după ce te-ai aruncat din maşina ta care a explodat. Vreau să te cerţi cu fratele meu aşa cum o faceţi mereu. Vreau să deschizi ochii şi să te uiţi la mine. Vreau să mă întrebi despre sărut. Vreau să mă întrebi ce am simţit când te-am sărutat, Jay. Vreau să-mi spui ce simţi, vreau să ţipi la mine. Orice, doar trezeşte-te!
- Ce sărut ?
*
Dar nu puteam să răspund. Auzeam frânturi de discuţii. Îl ascultam pe Scott cum înjura, pe sora mea cum plângea şi vorbele dulci ale lui Isabelle. Degeaba auzeam dacă nu aveam puterea să răspund şi să le spun că sunt aici cu ei. Îmi pierdeam cunoştiinţa repede. Era ca şi cum voiam să mă trezesc dar eram legat de ceva, împedicat. Voiam să le răspund, dar o forţă supranaturală nu mă lăsa. Oare unde ajung dacă mor ? În Rai sau Iad? O voi vedea pe Katherine?

(Perspectiva lui Isabelle)

- Ce sărut ? Mă întreabă iubitul meu care a intrat în camera în care se afla trupul inconştient al lui Jason.
- Nu a însemnat nimic, spun eu cu inima frântă. Sper că nu asculţi asta, Jason!
- Nu-l minţi în ultimele lui clipe. Şi nu mă minţii nici pe mine.
- Damon, s-a întâmplat când noi doi nu eram împreună.. eram confuză.
- Şi acum cum eşti ?
- Te iubesc. Trebuie să-ţi dovedesc asta?
- Am încredere în tine, Izzy.
- Atunci crede-mă că tu eşti cel cu care vreau să fiu.
Face doi paşi spre mine şi cu mâna lui fermă îmi aranjează firele rebele. Mă sărută pe frunte, apoi mă priveşte cu dragoste.
- Vreau să fii a mea pentru totdeauna, Isabelle Winchester.
- Sunt deja, Salvatore. Mereu voi fi a ta.
*
- Jason este inconştient de 6 ore. Nu dă semne să se trezească, iar asta înseamnă că va intra în comă peste câteva ore. Am nevoie de antibiotice şi echipament medical. Izzy, Damon, vă descurcaţi până la spital?
- Da.
- Să zicem că blondul nu va muri azi, replică Damon.
Ne urcăm în maşină, eu conducând şi mă deplasez cu toată viteza spre spital. Oraşul a devenit pustiu. Marea majoritate a oamenilor au părăsit L.A.
- Trebuie să ne grăbim dacă vrem să-i salvăm viaţa.
- Într-o oră ne vom întoarce cu tot cu medicamente, îl asigur eu pe Damon care începe să se intereseze cu adevătat de starea lui Jay.
- Ştiu că Jay e important pentru tine, aşa că fac asta pentru tine.
Ajunşi la spital, am ieşit din maşină şi am intrat în clădire ca un fulger. Spitalul era gol şi îmi era frică să nu fi rămas niciun medicament.
- Dacă s-au furat toate ?
- E imposibil. Tom a spus că sunt ţinute într-o încăpere specială.
Tom şi Damon aveau dreptate, deoarece medicamentele erau ţinute într-o încăpere securizată cu cod.
- La dracu! Înjur eu şi mă uit la ceas.
- Rămânem fără timp!
- Nu te panica. O vom rezolva.
Damon introduce 3 coduri şi toate greşite. Se pare că norocul nu este de partea noastră azi.
- Nu pot să cred că va muri din cauza unui cod stupid! Încep deja să regret că nu am fost infectată!
- Ce-ar fi dacă l-am chema pe demonul mamei tale? Sunt sigur că ar avea puterea de-al face bine pe Jay.
- Să facem un pact cu diavolul...Sună a ceva ce ţine de Jace.
- Lasă-l pe Jace, bine? Dacă chiar vrei ca Jason să supravieţuiască trebuie să facem asta.
- Bine. Îl vom chema pe Crowley.
*
- Card de identitate, oase şi acum sânge. Cine se taie ?
Damon ia cuţitul din mâinile lui Jace şi îşi taie palma pentru a lăsa sângele să curgă în cutie. Eu îi pansez mâna rănită, apoi Jace îngroapă cutia la răscrucea de drumuri. Aşteptam apariţia demonului cu sufletul la gură.
- De ce nu merge? Întreabă Damon.
- Am făcut tot ce zice în jurnalul bunicului John. Nu înţeleg.
- Ai făcut bine băieţaş.
În locul demonului îmbrăcat în negru se afla un bărbat blond spre şaten, cu păr scurt şi ochi verzi, chipeş şi cu accent englezesc.
- Tu nu eşti Crowley, afirmă Jace.
- Nu. Sunt mâna lui dreaptă, Jonathan.
- Ştii cine sunt ? Întreabă confuz.
- Normal. Morţii s-au răsucit în mormânt de când cauţi o cale să comunici cu pârinţii tăi. Băiete, Raiul a rupt linia telefonică cu pământul.
- Putem să trecem cu vederea subiectul ăsta?
- Oh, Isabelle Winchester. Frumoasă ca mama sa şi curajoasă ca tatăl său. Mă intrigă să fac un pact cu tine şi iubiţelul tău, Damon. Mă mir că mama şi tatăl tău v-a lăsat să fiţi împreună.
- Cine eşti ? Întreabă Damon.
- Sunt Klaus Mikaelson. Sau cel puţin am fost. După am devenit demon.
- Îl poţi vindeca pe Jason Queen ?
- Doar atât vrei ?
- Este pe moarte şi...
- Sigur. Îţi voi reînvia "amantul" domnişoară Winchester.
- Şi ce vrei în schimb?
- Sufletul tău. Dar m-aş mulţumi şi dacă ţi-aş lăsa 10 ani de trăit.
- Bine!
- Nu! Izzy eşti nebună? Tocmai îţi oferi viaţa pentru el.
- Merită, Damon. Aş face-o pentru abândoi.
- Nu! Nu e de acord!
- Vorbele tale nu contează, micuţule muritor.
- Accept, Klaus!
- Ba nu o faci! Damon îl împuşcă pe Klaus în cap, dar demonul nu cade. Se enervează şi-l izbeşte de un copac.
- Pentru că m-ai enervat, îi voi lăsa doar un an.
Fără să pot obiecta, Klaus mă sărută, apoi dispare.
- Ce a fost asta ?
- Tocmai ai semnat contractul. Sărutul încheie contractul, răspunde Jace. Tocmai mai ai un an de trăit Izzy.
- Nu poţi spune nimănui despre ce ai văzut aici, bine ?
*
- Aţi sosit! Jason e treaz! S-a trezit ca prin minune! Ne întâmpină Mira cu zâmbetul pe buze.
Jason era în pat, rezemat de câteva perne şi se uita la TV. Toată lumea roia în jurul lui.
- Sper că a meritat, Izzy, îmi şopteşte Jace.
Privirea lui Jason se opreşte asupra mea, iar eu rămân nemişcată. Fierbeam în sinea mea. Îi zâmbesc blondului, apoi îl îmbrăţişez.
- Am auzit tot, Izzy. (Mărturiseşte el)
- Ştii că...
- Îl iubeşti pe Damon. Mereu va fi Damon.
Iubitul meu nici nu s-a uitat la Jason. S-a dus direct la culcare pe salteaua din sala de antrenament.
- Nu vrei să mă vezi, dar măcar ascultă-mă..
- Nu vreau să ascult nimic. Tocmai te-ai sacrificat. Tocmai te-am pierdut.
- Damon...
- Dar până atunci am un an pe care îl pot petrece cu tine. Am un an în care mă pot gândi cum să-l omor pe Damon. Te pot salva.