Next Generation

Pretty Much Dead Already

Capitolul 16

(Perspectiva lui Jace)

Viaţa este un dar de care trebuie să te bucuri la maxim. Niciodată nu ştii când îţi vine rândul şi fiecare clipă trebuie trăită la intensitate maximă. Verii mei ştiu cel mai bine ce înseamnă "a trăi cu adevărat", în timp ce eu realizez abia acum, după ce lumea este pe cale să se prăbuşească. Mi-am pierdut cel mai bun prieten azi. Isac s-a dus în ceruri alături de mama şi tata, lăsându-mă cu un număr mai mic de persoane iubite. Sunt mai aproape de singurătate acum, sunt mai aproape de moarte. Nu înţeleg ce am făcut aşa rău încât să merit să rămân singur. Pe lângă faptul că Isac a murit, nici măcar nu mi-am putut lua la revedere de la el. Nu-mi pot scoate imaginile cu ultimele lui clipe. Era peste mine, mârâind şi cu gura deschisă, pregătit să mă muşte. Avea o forţă supranaturală şi nu mă puteam opune. Cred că nici nu voiam să mă opun. Voiam să mor şi coşmarul să se sfârşească. Puteam să mor şi să-i ajut pe ceilalţi să scape. Claire şi-a riscat viaţa pentru mine. Este singura mea prietenă, singura persoană care a mai rămas în viaţa mea. În momentul în care l-a înjunghiat pe Isac am crezut că o voi pierde şi pe ea. Dacă muream, nu mai puteam simţi durerea care mă frânge. Glonţul din pistolul lui Kath a intrat în capul lui Isac, împroşcându-mă cu sângele lui, iar corpul său devenind imobil s-a prăbuşit peste al meu. Simţindu-i corpul rece peste al meu, simţind moartea peste mine, mi-am dat seama că am trăit degeaba atâta timp.
- Trebuie să plecăm, Jonathan! Oraşul nu este în siguranţă.
- Nicăieri nu suntem în siguranţă, Katherine.
Mătuşa se aşează lângă mine pe bancă şi încercând să-şi ceară scuze.
- Nu sunt supărat pe tine.
- Ştiu. Voiam să-ţi spun că-mi pare rău pentru Isac. Ştiu că era prietenul tău cel mai bun.
- Sunt obişnuit cu pierderile.
- Mereu vei avea familia, bine? Eu, Dean şi fraţii vom fi mereu lângă tine. În plus, mai este şi o fată roşcată cu ochi verzi care şi-a riscat viaţa pentru tine.
- E o chestiune de timp până va muri şi ea..
- Taci, Jonathan ! Îmi ordonă ea, iar eu tresar surprins de tonul ridicat. Ştiam că Pierce este înţepată, însă şi-a educat copiii doar prin cuvinte blânde. În fine, mi-ar fi frică de o Kath exigentă.
- Înţelege că nu a fost vina ta, bine ? Trebuie să treci peste asta. Trebuie să te îmbărbătezi şi să mergi mai departe. Suntem în război şi crede-mă că ziua de azi este cea mai uşoară zi prin care vom trece.
Există loc de mai rău ? Nu vreau să subestimez pe nimeni.
Mă ridic de pe bancă şi mă îndrept spre Claire, care stătea cu Scott. Era învelită cu o pătură, iar vărul meu i-a dat un ceai fierbinte şi pastile. Părea tulburată şi pierdută. O înţeleg perfect.
- Eşti bine? Mă întreabă Scott.
- Voi fi.
- Vă las atunci. Dacă ai stări de greaţă sau ameţeli să-mi spui Clarissa, bine ?
Claire se uită la fratele meu, îi zâmbeşte şi dă din cap afirmativ. Mă aşez lângă ea şi pentru câteva minute nimeni nu spune nimic. Ce aş putea să-i spun? Mulţumesc că mi-ai salvat viaţa sau stai departe de mine pentru că te pot omorî?
- Ai de gând să faci pe mutul până plecăm? Mă întreabă ea fară să se uite la mine.
- Nu.
- Atunci nu faci o treabă prea bună.
- Îmi pare rău pentru tot ce ai văzut. Ştiu că Isac ţi-a fost şi ţie prieten.
- Asta e tot?
- ...şi mulţumesc că ţi-ai riscat viaţa pentru mine, deşi nu era nevoie.
- Nu mi-am riscat-o pentru tine, Jace.
O privesc confuz, ca şi cum nu aş fi auzit ultima propoziţie. Claire este o fiinţă mai complexă decât restul. Nu cred că voi ajunge vreodată să o înţeleg pe deplin.
- Pur şi simplu am simţit că trebuie să-l omor pe Isac. Nu am făcut-o din apărare. Am făcut-o pentru că aşa am simţit.
- Ţi-e frică de tine?
- Uneori. În ultima vreme mai mult...
- Ştii, lucrurile vor deveni rele în oraş. Va trebui să plecăm.
- Şi ce facem cu restul oraşului? Nu putem pleca doar 5 persoane şi să lăsăm un oraş de zombie ! Ripostează ea.
- Jace, Claire! Plecăm! Strigă Mira la noi. Intru în maşină alături de ea, fratele ei şi Teresa, care ne-a aşteptat în maşină în tot acest timp. Era şi ea bulversată de tot ce se întâmplă.
- Jace.. putem vorbi o secundă? Mă întreabă Teresa, iar eu accept şi ne retragem în spatele maşinii mari a familiei Queen.
- Îmi fac griji pentru Thomas. Isabelle şi Jay vorbeau despre faptul că Tom ar putea să fie infectat. (Spune pe un ton scăzut şi lacrimi în ochi) Nu vreau să moară ca Isac ! (Plânge)
- Relaxează-te, bine ? Thomas va fi bine. Mama lui va merge şi în gură de şarpe pentru fiul ei. Este pe mâini bune, bine ?
Teresa se opreşte din suspine şi îşi şterge lacrimile, urcând în maşină.
Oare va fi bine Thomas ?