A new life

Maybe

Ness POV

-Aaaaa eu sunt Vanessa.

-Incantat.

Inca nu imi daduse drumul la mana, si inca un moment in care ma bucur ca sunt vampir altfel sigur eram mai rosie decat o capsuna. Mi-am retras incet mana dintr-a lui.

- Damon este sus.

I-am facut semn spre scarile care duc la etaj danadu-ma putin la o parte pentru al lasa pe el sa inainteze.

-Te rog, dupa tine!

A spus inclinand din cap. Immmm si frumos si respectuos, asta da. Am luat-o inainte pe scari urmata indeaproape de el. Damon nu se miscase din acea pozitie de loc. Cand am ajuns langa el m-am dat putin la o parte pentru al putea vedea pe Jasper.

-Buna ziua Damon!

L-a salutat respectuos pe Damon inclinand usor capul, chiar e foarte respectuos, oare e la fel si cu oamenii.

-Buna Jasper! I-a loc te rog.

I-a facut semn sa se aseze langa el. Jasper ma privit insistent pastrand aceeasi pozitie. L-am privit putin nedumerita iar apoi l-am auzit pe Damon adresandu-mi-se prin ajutorul gandurilor. "Nu se va seza pana nu o faci tu!"

M-am asezat pe canapea langa mine punandu-se Jasper. In timp ce priveam nedumerita in jos o scena dintr-un film mi-a aparut in minte. Era o scena dintr-un film vechii in care femeile purtau rochii lungi si bufante cu volane, iar barbatii costume elegante. Era o scena in care nici un barbat nu se asezase la masa pana cand nu s-au asezat doamnele. Iar asta ma readus la ideea principala de fapt la faptul ca el nu iesea prea des in lume si ca nu mai iesise de mult, ce o fi insemnand la Damon "mult" ani, secole, decenii?

-Si ce te aduce pe aici?

A intrebat Damon, privindu-l destul de incordat pe Jasper, care nu isi muta privirea de la mine.

-Pai mi se facuse dor de lumea simpla a oamenilor si am iesit la suprafata.

-Dar de ce tocmai orasul acesta?

-Mi se pare mai interesant.

A spus privindu-ma insistent. Privirea lui ma facea sa ma simt ca o adolescenta moarta dupa un baiat care tocmai realizeaza ca ea traieste si o mananca din priviri.

-Scuza-mi indiscretia dar ce varsta ai?

A spus adresandu-mi-se cu un zambet care ar fi cucerit orice inima in mai putin de o secunda.

-Am 17 ani.

-Si de cat timp esti vampir?

-O saptamana.

A ramas putin uimit la afirmatia mea.

-Frumusetea ta e rapitoare.

Nu puteam sa imi i-au privirea din ochii lui, pur si simplu erau atat de calzi si grijulii, parca ii era frica ca nu cumva o forta misterioasa sa ma faca sa dispar din fata lui.

-Batrane Jasper te-ai indragostit?

Ne-a intrerupt Damon runda de priviri iscoditoare, voacea lui avand un ton usor amuzat dar si serios in acelasi timp.

-Poate.

A raspuns Jasper pe un ton serios privindu-ma cu afectiune. Nu stiam ce sa spun. Am ramas muta de uimire. Privirea lui Jasper ma indemna sa spun ceva, era o privire calda si calculata care lua in considerare ambele raspunsuri. Trebuie sa recunosc ca simt o uspara atractie fata de el dar nu se compara cu ceea ce simt pentru Alexander sau chiar Kyle.

Ca tot veni vorba de un raspuns am simtit telefonul vibrandu-mi in buzunar anuntandu-ma ca sunt cautata. Cel care ma apela era chiar Kyle. Scuzandu-ma m-am indepartat de cei doi, vazandu-l pe Jasper ca se ridica odata cu mine si dupa se aseaza jos inapoi, am mers in camera lui Damon pentru a vorbii in liniste.