A new life, the end

4.1K 177 22
                                    

A new life, the end

          Dupa ce poloaia s-a oprit am incercat din nou sa ma ridic din bratele lui Kyle. Stiu ca ne-am impacat dar vreau sa mai astept, de fapt vreau sa-l mai chinui. Mai vreau si sa aflu niste detali de care nu sunt prea sigura, trebuie neaparat sa-mi mai raspunda la inca cateva intrebari altfel o sa am mari dubii in legatura cu povestea pe care mi-a spus-o.

-         Kyle vreau sa merg acasa.

-         Ce? De ce?

-         Pentru ca daca mai stau mult aici stiu ce va urma.

-         Si?

-         Si nu vreu asta.

-         De ce?

-         Pentru ca nu vreau acum.

-         Dar credeam ca ne-am impacat.

-         Ne-am impacat dar asta nu schimba cu nimic situatia.

-         Cum adica nu schimba cu nimic situatia?

-         Exact.

-         Adica nu suntem impreuna?

-         Ba da, doar ca inainte trebuie sa-mi dai niste lamuriri.

-         Ce lamuriri mai vrei?

-         Poftim?

-         Ce lamuriri mai vrei!?

-         Kyle!

Nu apreciez de loc tonul pe care mi la adresat, am impresia ca iubitul meu Kyle s-a cam schimbat sau imi ascunde ceva, in orice caz asta este grav.

-         Imi pare rau doar ca mi-a fost dor de tine si te vreau.

-         Ei bine nu ti-ar fi fost dor de mine daca nu ai fi plecat, deci e vina ta.

-         Da stiu si incerc sa repar asta.

-         Nu prea reusesti.

-         Imi cer iertare, intreaba-ma orice doresti.

-         Nu cred ca mai are rost.

-         Nu Ness, te rog.

Eram deja in fata usii de la intrare cand ma prins de brat si ma tras inapoi spre el. Ce se intampla?

-         Te rog.

-         Daca raman imi vei raspunde la toate intrebarile?

-         Da.

-         Fara sa mai faci scene de genul?

-         Fara.

-         Bun.

L-am lasat sa ma conduca inapoi pe canapea dar am pastrat o oarecare distanta intre noi, simt ca deja m-am saturat de jocul asta.

-         Ideea ca ai plecat pentru a evita o lupta iminenta si ca peste cativa ani te-ai intors asa pur si simplu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat e un scenariu cam prost.

-         Crezi ca am inventat asta?

-         Nu, dar cred ca imi ascunzi ceva.

-         Ce?

-         Nu stiu, tocmai de asta te intreb.

-         Nu am ce sa-ti ascund.

-         Atunci explica-mi, te rog.

A new lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum