The covenant

4.4K 178 5
                                    

Ness POV

-Ce targ?

-Sa te muti cu mine timp de o saptamana si sa ma lasi sa te recuceresc. Vreau sa-ti demonstrez ca nu am devenit un badaran care fute tot ce prinde, scuza-mi expresia, iar in schimb iti voi spune tot ce vrei sa stii.

-Mi-ai mai promis asta o data.

-Stiu, dar a aparut altceva intre timp si nu ai mai venit la mine.

Nu stiam ce sa fac, pe de o parte imi doream sa ma intorc la el si sa dam uitarii tot ce s-a intamplat, dar pe de alta parte nu stiu daca mai pot sa am incredere in el. Nu vreau sa mai fac greseli, stiu ca doar din ele invatam dar de data asta daca mai fac vreuna nu voi mai rezista.

-Deci, ce spui?

Ma trezit vocea linistita a lui Kyle din ganduri. Astepta cu nerabdare un raspuns pe care nici eu nu il stiam. Nu stiu ce ar trebui sa fac.

-Spun ca tot asa ma aburesti de ceva vreme si nici pana acum nu am aflat ce esti, asa ca de ce ar fi de data asta altfel?

-Pentru ca va fi.

-Da, sigur!

Dupa aceasta scurta conversatie am fost invaluiti de liniste fiecare fiind purtat de ganduri.

-Ce faceti?

Vocea lui Damon a distru patura tacerii care s-a asternut peste noi. Bietul de el tocmai ce si-a revenit dintr-o muscatura de varcolac nu pot sa-l las singur.

-Nu as vrea sa-l las singur pe Damon tocmai acum.

-Despre ce vorbesti, ma simt bine si oricum asta se datoreaza doar lui Kyle.

-Exact!

La sustinut Kyle.

-Si in plus nu este nevoie sa faci pe dadaca pentru mine.

-Exact!

Din nou vocea lui Kyle care cred ca ar accepta orice atata timp cat obtine ce vrea.

Pai daca tot insista atat de mult dece nu, insa de data asta voi fi mult mai atenta.

-Pai bine atunci, ai la dispozitie o saptamana, nici mai mult nici mai putin.

-Deci accepti?

-Te-ai razgandit?

-Nu, nici vorba.

Pe chipul lui se putea citi usor incantarea si fericirea aduse de vestea data de mine.

-Trebuie sa mergem pe la Damon sa-mi iau niste haine.

-Ok.

-Vin si eu.

Ne-am indreptat toti spre masina, Kyle a luat-o inainte pentru a-mi deschide portiera din fata a masinii. M-am indreptat zambitoare spre el ceea ce la incurajat si pe el sa zambeasca, dar ajunsa in dreptul masini am deschis portiera din spate si am urcat. Doar pentru ca am acceptat targul propus de el nu inseamna ca ii voi face munca mai usoara. Ma vrea inapoi. Atunci va avea de muncit pentru a-mi recastiga increderea.

-Ce bine ai inceput frate.

A susotit Damon langa Kyle in masina dar si-a inghitit imediat vorbele primind o privire crunta din partea lui Kyle.

Tot drumul nici unul dintre noi nu a scos nici un sunet. Priveam pe geam minunatul oras care sa schimbat privit prin ochii de vampir care observa orice detaliu.

Strazile erau pline de oameni care frematau de viata in goana lor zilnica dupa diferite scopuri dar principalul erau banii.

Privind multimea de oameni agitata de pe strada mi s-a facut foame sau mai bine zis sete.

-Esti bine?

Vocea lui Kyle ma desteptat din macelarirea oamenilor in gand. Prinsa in activele mele ganduri nu mi-am dat seama ca imi iesisera coltii. I-am tras la loc si mi-am mutat privirea de pe geam.

-Da sunt bine.

-Imedita ajungem.

-Bine.

Si-a intors privirea la drum si a marit viteza, nu am nimic in potriva abia astept sa ajung acasa si sa ma hranesc. In mai putin de cinci minute eram in fata casei lui Damon. Am zburat la propriu din masina inspre subsol direct la frigiderul de sange.

Dupa ce am golit vreo doua pungi foamea disparuse dar tot am mai luat inca una pentru a fi sigura ca nu voi sari din masina la gatul cuiva. Am auzit niste pasi pe scari, nu a fost nevoie sa ma intorc pentru a-mi da seama ca era Kyle.

-Mai bine?

Am dat din cap in semn aprobator, fiind constienta de cat de bine ma simt cu stomacul plin.

-Damon iti face bagajele.

-Atat de dornic esti sa scapi de mine frate?

Strigasem in deajuns de tare pentru a fi sigura ca ma auzit. Dar din partea lui nu avenit nici un raspuns doar un chicotit. Golisem si a treia punga de sange, am aruncat-o la gunoi si am urcat inapoi sus cu Kyle pe urma mea. Bagajele mele erau deja la usa si langa ele un Damon cu un zambet demn de reclamele pentru pasta de dinti.

-Radiezi de bucurie.

A venit sa ma imbratiseze, dupa a mers si la Kyle si la batut prieteneste pe spate, putin cam tare la cum se stramba Kyle. Fiind totul pregatit Kyle a luat bagajele si le-a dus la masina. De data asta Damon mi-a deschis portiera din fata a masinii si nu am mai refuzat sa intru. Urcand si Kyle a demarat in tromba sub privirile lui Damon care nu s-a miscat din loc pana nu ne-am indepartat, asta ca sa fie sigur ca plec si nu ma razgandesc cumva pe drum, cred ca daca as face asta m-ar duce el inapoi la Kyle.

Ca tot veni vorba de el si-a asezat mana peste amea pe scaun. Vazand ca i dau voie a inceput sa ma atranga usor de ea si sa deseneze cercuri in palma cu degetul mare.

Drumul spre casa lui a fost destul de scurt dar si tacut. In afara de atinsul mainilor nu sa intamplat nimic interesant.

-Am ajuns.

A coborat repede din masina si a venit pe partea mea sa-mi deschida portiera. Deja a inceput bine, daca continua tot asa sigur imi va recastiga inima. A luat toate bagajele de unul singura nu ma last nici macar sa deschid usa de la intrare, a deschis-o singur ma lasat sa intru si dupa a intrat si el.

-Dormim in aceiasi camera sau camere separate?

-Separate.

-Esti sigura iubito?

-Da.

-Bine, cum doresti.

L-am urmat la etaj, imi alesesem camera de langa a lui mi-a lasat bagajele jos si dupa s-a retras lasandu-ma sa ma acomodez. Mi-am asezat hainele in sifonier care era deja plin, nu aruncase hainele mele de cand stateam la el, daca as fi stiut nu mai aduceam altele.

M-am schimbat intr-o tinuta mai lejera o pereche de pantaloni scurti negri si peste un maiou alb largut si lung iar pe dedesubt o lenjerie rosie din dantela. Acum ca ma si schimbasem tot ce mai aveam de facut era sa smulg secretele alea de la Kyle sau secretul.

Am batut la usa camerei lui si am asteptat un raspuns inainte sa intru, cum acesta nu a intarziat sa apara am intrat. In camera gasind un Kyle jumatate gol cu un prosop in maini incercand sa-si usuce parul.

-Deranjez?

-Nici odata frumosao. Cu ce te pot ajuta?

-Cu niste dezvaluiri.

-Bine, ia loc.

Mi-a facut semn spre patul lui, fiind dornica sa aflu raspunsuri nu am ezitat nici o clipa, s-a asezat si el langa mine si mi-a tras picioarele in poala lui incepand sa le mangaie usor.

-Ce vrei sa stii?

-Tot!

A new lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum