Între mine și vampir 2

Capitolul 6

un an mai târziu...

          Mă fac mai comodă pe pervazul geamului și încep să zgârii coperta cărții din brațe, încercând astfel să mai omor din plictiseala ce m-a cuprins în ultima jumătate de oră.

— Poți, te rog, să încetezi? Sunetul este al naibii de enervant! îmi cere Ace, care stă întins pe pat și privește plictisit spre tavan.

— Sunt plictisită! îi răspund pe un ton rece, în timp ce îmi întorc privirea spre el.

— Ai o carte în mână, Melissa, citește-o!

— Am citit-o deja de trei ori! Dacă o mai citesc o dată, înnebunesc!

— Hmm, o Melissa mai nebună decât este deja... Ace își întoarce privirea spre mine cu un rânjet tipic pe buze. Chiar aș vrea să o întâlnesc!

Sar de pe pervazul geamului și îmi arunc cartea pe podea, apropiindu-mă apoi de pat cu pași de prădător. Ace mă privește amuzat, însă nu se mișcă din loc. Când ajung în dreptul său, mă întind peste el și îi imobilizez mâinile deasupra capului.

— Crede-mă, îi zic eu, nu ai vrea!

Printr-o mișcare rapidă, Ace mă prinde de umeri și mă întoarce pe spate, schimbând astfel rolurile și poziționându-se el deasupra mea.

— Ai dreptate, îmi șoptește el, coborându-și mâinile pe talia mea, ești oricum destul de țicnită și așa!

— Poate, dar asta îți place la mine!

— Asta iubesc la tine! mă corectează el.

Înainte de a apuca să-i mai spun ceva, Ace își lipește buzele de ale mele într-un sărut spontan, determinându-mă să scot un geamăt de plăcere. După câteva secunde în care îl las să creadă că e stăpân pe situație, îl întorc pe spate și mă așez deasupra lui, continuând să-l sărut când îmi strecor mâinile pe sub materialul tricoului său. Ace, la rândul său, îmi rupe maieul negru și își așază degetele pe capsele sutienului meu.

— Hei, porumbeilor!

O voce feminină ce vine din dreptul ușii ne determină pe mine și Ace să ne aruncăm ochii peste cap.

— Îmi pare rău că vă întrerup, ne zice Aria, rezemându-se de tocul ușii și încrucișându-și brațele la piept, dar Alan a zis că vrea să vă trimită undeva!

— Nu-ți pare rău! o corectez imediat, coborând din pat și îndreptându-mă spre dulap pentru a-mi lua un alt tricou.

— Poftim? întreabă Aria.

— Ai zis că-ți pare rău că ne întrerupi, dar nu îți pare! continui eu, scoțându-mi un tricou alb din dulap.

— Ce-i drept, nu-mi pare!

Ridicând din umeri, Aria face cale întoarsă și iese din cameră, închizând ușa în urma ei.

— Nu ai de gând să te ridici? îl întreb pe Ace, care stă în continuare întins pe pat și nu afișează nicio dorință de a se ridica.

— Nu chiar, mai avem câteva minute la dispoziție, te gândești la ce mă gândesc și eu? Ace ridică sugestiv din sprâncene.

Îmi aștern un zâmbet fals pe buze și mă îndrept cu pași înceți spre pat, aplecându-mă deasupra urechii sale în timp ce îmi plimb podul palmei pe obrazul său.

— Atunci rămâi aici!

Fără a mai spune ceva, mă îndrept spre ieșirea din cameră și încui ușa în urma mea.