Între mine și vampir 2

Capitolul 27

— De ce faci asta? întreb frustrată, lăsându-l pe Dante să-mi ghideze pașii, deoarece m-a obligat să-mi pun o eșarfă peste ochi încă de când am urcat în mașină.

— Pentru că te iubesc.

— Mă poți iubi și fără să mă sperii?

— Nu mai are farmec așa, zice amuzat.

Știu că nu am nicio șansă să scot ceva de la el, așa că încetez să mai încerc. Totuși, datorită faptului că la un moment dat am urcat cu liftul, îmi dau seama că suntem undeva la înălțime, dar afară, deoarece simt fulgi micuți de zăpadă cum se lovesc de fața mea. Suntem pe un balcon poate, sau acoperișul unei clădiri? Nu-mi pot da seama cu siguranță.

Dante îmi cuprinde mâna într-a sa, așezându-mi-o ușor pe o balustradă. Înghit în sec, simțind zăpada rece printre degete.

— Pot să-mi dau eșarfa jos acum?

Dante îmi dezleagă cu grijă eșarfa de la ochi, înconjurându-mi talia cu brațul său.

Aveam dreptate, suntem pe acoperișul unei clădiri, dar nu orice clădire, ci Empire State Building. De aici, întreg New York-ul se vede precum un glob de zăpadă uriaș. Totul este acoperit în alb, iar oamenii ce traversează strada par a fi doar niște puncte aproape insesizabile. Bradul împodobit de Crăciun din centrul orașului se poate observa ca fiind luminat de diferite culori strălucitoare, ceea ce mă duce cu gândul la o scenă desprinsă dintr-o poveste.

— Dante, spun fără a-mi lua privirea de la oraș, este atât... minunat. În momentul acesta, mi-aș dori să fim acasă, pentru că simt nevoia să te sărut, să rup toate hainele de pe tine și să--

— Missy, mă întrerupe el, întorcându-mă pentru a vedea cine este în spatele nostru.

Josh Stoner, tata, are brațele încrucișate la piept și mă privește cu o sprânceană ridicată.

— Chiar nu doream să aflu aceste detalii, zice el.

Înghit în sec, în timp ce tata îmi aruncă acea privire pe care o avea de fiecare dată când întârziam acasă, privirea de "ai intrat în belele serioase, domnișoară". Îmi era atât de dor de această privire, chiar dacă în adolescență o detestam. Deoarece observă că am rămas fără cuvinte, Dante îmi cuprinde mâna într-a sa, trezindu-mă astfel la realitate.

— De fapt, spune amuzat, asta este surpriza, iubire.

— Vampirule, zice tata, mutându-și privirea asupra lui Dante, poți să ne lași singuri câteva minute?

Dante mă privește întrebător, iar deoarece dau afirmativ din cap, mă sărută pe frunte și se depărtează de noi.

Mintea mea este acum un amestec de șoc, bucurie, extaz și confuzie. Tot ce-mi doresc este să-i sar tatei în brațe și să-i spun cât de dor mi-a fost de el, dar știu ce părere are el despre chestiile acestea siropoase, așa că nu îndrăznesc. Pentru tata, iubirea întotdeauna s-a rezumat la "vreau să rămâi în viață", însă mereu mi-a plăcut asta la el, deoarece, până să mă îndrăgostesc de Dante, și eu eram la fel.

— Missy... zice parcă cu tristețe, analizându-mă din cap până în picioare. Îmi pare atât de rău pentru ceea ce ți s-a întâmplat, dacă nu te-aș fi dus în seara aceea la conac--

— Să nu-ți pară, îl întrerupt rapid, făcând un pas spre el, dacă nu aș fi mers, nu l-aș fi cunoscut niciodată pe Dante!

Tata se încruntă.

— El i-a lua viața mamei tale!

— Și mi-a salvat-o pe a mea. Tată, lucrurile nu au stat niciodată așa cum crezusem noi; mama avea o întreagă istorie cu Dante, cu Alan și clanul lui.