Între mine și vampir 2

Capitolul 36

Missy

          Este deja haos când intrăm noi în biserică. Vrăjitoarele sunt împrăștiate în toate colțurile încăperii, iar Alan se ocupa pe rând de toate. Câteva trupuri ale vrăjitoarelor sunt întinse în bălți de sânge, la fel ca și unii vampiri. Un grup restrâns, printre care și Michelle și Rose, sunt în jurul unui altar pe care este așezat medalionul, rostind o vrajă în șoaptă.

Dante mă strânge de mână ca o încurajare, apoi îmi dă drumul și dispare din fața mea, apărând în dreptul grupului de vrăjitoare. Vampirii sar în ofensivă față de Alan, dar atât ei cât și eu știm că este inutil, nu pot face decât să-l distragă. Îmi mut privirea spre tatăl meu adoptiv, Josh, care își descărca pistolul cu gloanțe de lemn în pieptul lui Alan, însă așa cum intră, și ies, nu-l afectează.

— Tată! exclam și mă îndrept spre el cu rapiditate, determinându-l să-și mute privirea spre mine fără a se opri din tras. Nu îl poți răni, nu-i mai atrage atenția asupra ta!

— Îl pot distrage! exclamă pe o tonalitatea autoritară, de care chiar îmi era dor. Du-te și fă ce ai de făcut, Missy! își mută din nou privirea asupra lui Alan.

Dispar din fața lui fără a comenta și mă îndrept spre Dante, observând că se ține de mână cu vrăjitoarele ce rostesc vraja. Vrăjitoarele au nevoie de putere pentru a termina vraja, tocmai de aceea îi canalizează, probabil, puterea unui nemuritor.

— Cât mai durează? îl întreb pe Dante.

— Nu ar mai trebui să dureze mult, îmi răspunde printre dinți, iar după expresia feței sale, îmi dau seama că trece prin dureri îngrozitoare. Știu că nu are de gând să recunoască, așa că îl sărut pe obraz și îmi întorc privirea spre lupta din centrul bisericii.

— Vă voi omorî pe toți! îi aud țipătul impunător a lui Alan, observând că este înconjurat de vampiri ce continuă să-l înjunghie cu orice găsesc în jurul lor.

— Acum trebuie să-- începe Michelle să zică, însă este întreruptă când prin umărul ei traversează o țepușă de lemn ce o determină să cadă într-un genunchi, scoțând un țipăt de durere. Sânge vâscos începe să i se scurgă pe lungimea brațului, fapt ce mă determină să-mi măresc ochii.

— Michelle! țipă Dante, dorind să se aplece spre ea, însă vrăjitoarea ce îl ține de mână îl strânge mai puternic, obligându-l să rămână nemișcat.

— Nu întrerupe vraja, vampirule! exclamă cu o expresie serioasă, fapt ce-l determină să-și întoarcă privirea spre mine. Deși nu-mi spune nimic, îmi dau seama exact ce dorește.

O ridic pe Michelle de pe jos în ciuda opunerii ei și o duc într-un colț izolat, așezând-o pe după o bancă de lemn.

— Nu pot muri, vampir prost! continuă să se zbată pentru a scăpa de mine. Ace este încă legat de mine, nu pot păți nimic cât timp el trăiește!

— Poți fi rănită! mă ridic în picioare. Nu uita că, în primul rând, Alan vă vrea morți pe tine și tata, așa că stai naibii aici și lasă-ne pe noi să ne ocupăm de el!

Deși Michelle pare gata să protesteze, afirmă din cap. Chiar și rănită nu se lasă ușor, ea și Dante au în comun mai multe decât își dau seama.

— Alan! exclam și mă apropii de el, făcându-mi loc printre vampirii ce îl țineau ocupat.

— Credeți că asta mă va omorî?! își fixează privirea asupra mea. Nu fii idioată, copilă! Este ultima ta șansă, alătură-mi-te sau vei avea aceeași soartă precum toți cei de aici!