Capitolul 19

2.6K 230 22
                                    

Missy


          Îmi deschid ochii când simt cum plămânii îmi iau parcă foc. Încerc să îmi dau seama unde sunt, însă totul este în blur. Reușesc însă să deslușesc că sunt închisă într-o cutie metalică, deoarece nu am spațiu nici să-mi întind mâinile, atât de strâmt este. Panica mi de urcă la cap imediat ce îmi dau seama că această cutie metalică nu este singura problemă; sunt înconjurată de apă, un ocean probabil, tocmai de aceea mă ustură plămânii. Doresc să țip după ajutor, însă este inutil. Nimeni nu mă va auzi din mijlocul oceanului. Împing cu mâinile capacul cutiei, însă este de neclintit. Plămânii încep deja să mă usture îngrozitor, semn că urmează să mă înec.

Îmi aduc mâinile pe lângă corp, fiind gata să cedez, însă o groază teribilă mă cuprinde când mâna mea se atinge ușor cu o alta, care este rece și înghețată – la fel precum temperatura apei.

Mă întorc din reflex spre trupul ce zace lângă mine, un țipăt ascuțit scăpându-mi printre buze în mod involuntar. Dante este întins lângă mine și are fața plină de zgârieturi nevindecate, din care încă pare să mai curgă sânge. Ochii îi sunt acoperiți de pleoape, iar apa rece se joacă neîncetat prin părul său, plimbându-l dintr-o parte în alta.

Îmi așez mâinile peste pieptul său, simțind însă un gol uriaș în locul în care ar trebui să-i fie inima. Totul este în blur, apa îmi intră în ochi și nu-mi permite să văd în detaliu, însă cu toate acestea, pot observa cât se poate de clar că inima îi lipsește din piept, ceea ce nu poate însemna decât un singur lucru – Dante este mort.

Dar cum? Când?

Îl scutur disperată de umeri, dar nu obțin nicio reacție din partea lui. Un gol uriaș mi se formează în stomac și îmi vine să bufnesc în lacrimi, dar reușesc să mă abțin cu greu. Nu înțeleg ce s-a întâmplat. Cine ne-a făcut asta? Și de ce? De ne-ar face cineva asta?

Când simt că apa îmi umble complet plămânii, îmi așez capul peste pieptul său și îl înconjor cu ambele brațe. Dacă e să mor, vreau să mor în brațele vampirul pe care l-am iubit până la ultima suflare.

Dante


          Planul lui Michelle pentru a-și dezlega viața de cea a lui Ace este unul destul de simplu. Ideea principală este următoarea: Ace se poate folosi de nemurirea lui Michelle atâta timp cât ea este încă în viață. Dar dacă ea e moartă în timpul în care Ace e omorât, el nu se mai poate folosi de nemurirea ei. Prin urmare, va muri pentru totdeauna. Michelle se va întoarce la viață imediat după, deoarece și-a pus o vrajă peste trupul ei. Nu prea am eu încredere în magie, însă este decizia ei, așa că i-o voi respecta. Problema e că dacă moare cu adevărat, nu voi putea găsi elixirul, așa că decizia ei e cu dus și întors.

— Ești pregătită? o întreb pe Michelle, apropiindu-mă încet de ea.

— Scutește-mă! Să terminăm odată cu asta, zice, în timp ce își scoate un cuțit lunguieț din cizmă. Nu uita, după ce mor eu, ai circa douăzeci de minute pentru a-l omorî pe Ace!

— Sunt perfect conștient de asta.

— Încă ceva, spune, așezându-și cuțitul în dreptul gâtului, dacă dai greș, voi distruge chiar eu elixirul!

Imediat ce-și termină fraza, Michelle își trece cuțitul într-o linie dreaptă peste gât, un râu subțire de sânge izvorând imediat. Rămasă fără puteri, scapă cuțitul din mână și începe să gâfâie fără aer. Mă apropii grăbit de ea și o prind în brațe chiar înainte de a face contact cu pământul.

Între mine și vampir 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum