Între mine și vampir 2

Capitolul 31

          Ashley sare de pe canapea și mă cuprinde într-o îmbrățișare strânsă, în timp ce Derek se îndreptă spre Dante și dă mâna cu el. Ace ne privește confuz, încercând parcă să-i identifice pe cei doi vampiri. Când Ashley se desprinde din îmbrățișare, începe să mă analizeze șocată.

— Deci e adevărat, zice ea, chiar ești vampir.

— Aparent, îi răspund amuzată.

— Să înțeleg că de asta a-ți dispărut în noaptea ceremoniei? intervine Derek, care își încrucișează brațele la piept. Când m-am trezit, nu mai erați lângă mine și lupta se sfârșise.

— Missy a fost omorâtă și luată de Alan, iar Rose m-a luat cu ea, îl lămurește Dante, ridicând din umeri de parcă totul ar fi de domeniul trecutului și nu merită să rememorăm acele clipe, dar nu e așa. Dacă Rose nu ar fi intervenit, poate acum eram încă om, iar Alan mort.

— Stați așa, intervine Ace, voi cine ziceați că sunteți?

— Sunt doi dintre vampirii pe care Dante i-a transformat pentru a mă proteja când eram om, îmi mut privirea asupra lui, încercând să-l lămuresc.

— Oh, îmi amintesc de voi, dar credeam că Alan v-a omorât în noaptea Ceremoniei.

Ashley se încruntă.

— Iar tu ești...?

— Ace Collins, îi răspunde Dante fetei blonde, pronunțându-i numele lui Ace cu dezgust. Lucra pentru Alan până recent. Cel puțin sper că lucra.

Șocul de pe chipurile lui Derek și Ashley poate fi ușor de observat. Nici unul nu pare să înțeleagă care este rolul lui aici.

— De ce este cu voi? ne întrebă Derek.

— Este o poveste mult prea lungă pentru a v-o spune acum, îi răspund eu. Dar voi de ce sunteți aici? Adică, cred că vorbesc și în numele lui Dante când spun că îmi era dor de voi, dar ceva îmi spune că nu ați venit doar în vizită.

— Ai dreptate, îmi mărturisește el. Nu am fost siguri dacă este înțelept să vă contactăm, dar cineva încercă să ne vâneze. În urmă cu două zile am fost puși la curent cu faptul că Alan a băut elixirul, așa că nu avem nicio îndoială că el este, de aceea am venit să vă întrebăm ce s-a întâmplat?

— Și nu ați auzit de telefoane? comentează Ace.

— Tu ai probleme cu auzul? Derek își ridică o sprânceană. Tocmai ți-am spus că suntem vânați, dacă ne folosim telefoanele pentru apeluri vom fi găsiți!

Ace își aruncă ochii peste cap.

— În orice caz, intervine Dante, îndreptându-se spre bucătărie, acum lucrăm la rezolvarea problemei. Încercăm să scăpăm de Alan pentru totdeauna.

— Și cum veți face asta dacă a băut elixirul? ne întrebă Ashley.

— Haideți mai bine să stăm jos și vă vom povesti totul, le cer eu, urmându-l pe Dante spre bucătărie.

Mă opresc la frigider și îmi scot o pungă de sânge, însă, înainte de a apuca să o deschid, Dante mi-o smulge din mână, punând-o înapoi în frigider fără a-mi adresa o vorbă. Îl privesc crispată, fapt ce-l determină să mă prindă de braț și să mă tragă până la un scaun din jurul bufetului, obligându-mă să mă așez.

— Ai băut azi, îmi șoptește la ureche, așezându-și mâinile pe umerii mei.

Oftez încet, amintindu-mi că a spus că mă va ajuta cu problema cu sângele, însă în cazul de față, nu e nevoie. Pur și simplu îmi e sete. Totuși, aprob din cap și îmi întorc privirea spre Derek, Ashley și Ace, care se așază și ei pe scaune, urmați de Dante.