Între mine și vampir 2

Capitolul 30

          Michelle bufnește imediat în râs, iar Dante, care încerca să nu intervină în discuție deoarece nu avea idee care era planul meu, își pleacă privirea în pământ, parcă dezamăgit.

— Missy, dacă mi-ai fi zis de la bun început că ăsta era planul tău, ți-aș fi putut spune că nu va funcționa, îmi zice el. Alan a băut elixirul, ceea ce înseamnă că nu poate fi torturat, rănit sau omorât. Nu poate fi închis în medalion atâta timp cât încă are elixirul în vene.

— Ai auzit, Melissa? Până și incompetentul de frate-miu este mai competent decât tine!

— Lăsați-mă să termin, îi privesc încruntată. Sunt perfect conștientă că Alan nu poate fi torturat și închis în medalion, dar acest medalion a fost creat de vrăjitoare, nu?

— Chiar de sabatul nostru, îmi răspunde Michelle. Acesta era medalionul mamei, de fapt. Fiecare vrăjitoare obișnuia să aibă unul în urmă cu câteva sute de ani. Datorită faptului că reprezentau un pericol, rând pe rând, toate au fost distruse de vampiri. Toate, în afară de acesta.

— Dacă vrăjitoarele fost cele care l-au creat, nu crezi că tot ele sunt cele care îi pot schimba menirea? întreb eu, balansând în continuare medalionul pe deget.

— Nu înțeleg ce vrei să spui, îmi zice Michelle.

— Vreau să zic că, dacă vrăjitoarele au fost în stare să creeze medalionul, tot ele îl pot transforma dintr-un loc al torturii, într-un loc ce induce fericirea... sau ceva de genul acesta.

— Iar dacă scopul medalionului este schimbat, Alan ar putea fi închis, mă completează Dante, privindu-mă cu un rânjet din care pot deduce că este mândru de mine.

Aprob din cap.

— Crezi că este posibil? îmi întorc privirea spre Michelle.

— Teoretic, își trece mâna peste față, părând că încearcă să calculeze șansele. Dar pentru creare medalioanelor a fost nevoie de una dintre cele mai puternice vrăji cunoscute, tocmai de aceea nici nu am putut crea mai multe.

— Despre ce vrajă este vorba? întrebă Dante.

— Halitus, îi răspunde.

Dante își trece o mână prin păr, moment în care Ace, ce era până acum inconștient, își ridică ochii din pământ, privind bulversat în jurul său. Mă apropii în grabă de el, așezându-mi degetele în jurul feței sale pentru a-l face să privească spre mine.

— Melissa, zice pe o tonalitate scăzută.

— Oh, Ace. Eliberează-l imediat! mă întorc spre Michelle, determinându-l pe Dante să se încrunte.

— Și de ce aș face asta, mă rog?

— Pentru că altfel nici măcar nu mă voi gândi să îți dau medalionul pentru a începe vraja!

Michelle își aruncă ochii peste cap, părând neimpresionată de amenințarea mea.

— Îl disprețuiesc pe Alan mai mult decât orice pe lumea aceasta, însă nu am încredere nici în tine, nici în tine, arată cu degetul spre mine și Dante pe rând. De ce aș accepta să risc să lucrez cu voi când aș putea pur și simplu să caut chiar eu o soluție pentru a repara ceea ați stricat voi?

— Nu vei găsi o soluție până mâine, o avertizez.

— Missy! Dante mă privește intens, încercând parcă să mă oprească din a continua.

— Nu, Dante! M-am săturat să ne trateze cu superioritate! Ascultă, Michelle, Alan m-a pus să aleg între tine și tatăl meu adoptiv până mâine. Dacă tu îți închipui că voi renunța la propriu-mi tată pentru tine, te înșeli amarnic! Am venit aici pentru a găsi o soluție împreună și pentru a evita să moară vreo unul dintre voi!