Între mine și vampir 2

Capitolul 12

Dante

— Nu! Anastasia, ți-am explicat deja importanța distrugerii acelui medalion. Crezi că dacă aș fi vrut să il dăruiesc unui sabat nu aș fi putut să mă descurc singur?! La naiba, dacă m-ai asculta ai înțelege că...

Vocea mea apăsată răsună în toată casa, în ciuda faptului că mă chinui să-mi mențin un ton cât mai calm. Mă plimb agitat dintr-un colț în altul al încăperii, strângând telefonul puternic în palmă. Chiar mă mir că nu s-a dezmembrat încă.

— Dante! vocea bărbătească ce vine din dreptul ușii mă determină să mă întorc calm spre sursă, lăsându-mi un rânjet să-mi acopere fața.

— Anastasia, vorbim mai târziu, asigură-te că faci ce ți-am cerut! închei eu apelul, retrăgându-mi telefonul de la ureche, pe care mi-l așez apoi în buzunarul din spatele jeanșilor.

În pragul ușii stă Ace alături de o femeie, căreia îi ține pistolul în dreptul tâmplei. Ace nu arată prea bine, are părul ciufulit și hainele negre boțite, părând că nu s-a mai relaxat de zile bune. Femeia – ce judecând după puterea pe care o emană, este o vrăjitoare – are tenul albicios, ochii mari și albaștri, buzele rozalii, conturate într-un model destul de cunoscut. Este îmbrăcată într-o pereche de jeanși albaștri și un tricou verde ce-i scoate în evidență decolteul generos. Părul mătăsos și întunecat îi cade până la jumătatea spatelui, conferindu-i imaginea idealului feminin.

— Cărui fapt îi datorez această onoare, cățeluș? întreb după câteva clipe de tăcere, păstrându-mi rânjetul pe buze.

Fata își mărește ochii, începând să se zbată în strânsoarea lui Ace când îmi întâlnește privirea. Dintr-un oarecare motiv, pare șocată să mă vadă, iar asta mă determină să mă încrunt și să-mi ridic o sprânceană când observ că mă analizează din cap până-n picioare. Este ceva cunoscut în privirea ei, dar nu îmi pot da seama ce. Sigur o cunosc de undeva, dar de unde?

— Îți aduci aminte de ea? mă întreabă Ace.

— Nu rețin numele tuturor femeilor cu care mă culc, îi răspund cu indiferență, ridicând din umeri.

Ace pufnește în râs.

— Cred că dacă te-ai fi culcat cu ea ar fi fost incest, se amuză el, determinând-o pe fată să strâmbe din nas și să mârâie deranjată.

— Ce vrei, Ace? întreb într-un final, sătul de prostiile lui fără sens.

— Ce vreau? Ce am vrut și data trecută, Dante!

— Medalionul? Tu ai rămas fixat pe chestia asta?!

— Ce medalion? intervine femeia cu păr negru, mutându-și privirea de la Ace la mine.

— Nu te privește pe tine! i-o tai rapid, privind-o încruntat.

— Ou contrair, intervine Ace, pe ea o privește în cea mai mare privință. Draga mea, spune-ți numele, te rog!

— Michelle Wood, spune ea.

— Așa și? întreb în timp ce îmi ridic o sprânceană. Ți-am spus că nu rețin numele tuturor femeilor cu care mă culc!

— Acesta este numele fostului tău soț, Michelle, zice Ace, apăsând mai tare pistolul pe tâmpla ei, care este numele tău de familie adevărat?

Femeia ezită pentru câteva clipe, începând din nou să se zbată pentru a scăpa din strânsoarea lui Ace. Nu are nicio șansă totuși, și asta nu pare decât să o enerveze mai tare.