Între mine și vampir 2

Capitolul 32

Missy

          Îmi fac loc printre oamenii adunați în centrul orașului, ajungând, în sfârșit, în dreptul bradului uriaș al târgului de Crăciun. Mă cocoț pe marginea scenei și încep să mă uit în jurul meu după Alan, însă exceptând câțiva vampirii amestecați printre oameni, nu zăresc nimic ce mi-ar putea indica prezența lui aici. Perfect! gândesc eu. Va trebui să fac un show pentru a-i atrage atenția.

Sar de pe scenă și mă apropii de un cuplu ce se săruta, lovindu-l ușor pe băiat peste umăr pentru a-i atrage atenția. Desprinzându-se din sărut, cei doi încep să mă analizeze încruntați.

— Te putem ajuta cu ceva? mă întreabă băiatul, fapt ce mă determină să mimez un rânjet viclean.

— De fapt, spun eu, chiar da. Voi doi sunteți împreună?

— Da... răspunse băiatul bulversat. Tu cine ești?

— Serios!? Chiar mă întrebi asta? Aseară spuneai că mă iubești și că te vei despărți de "scorpia" ta de iubită și acum mă întrebi cine sunt?! dramatizez eu, începând să înfloresc cu un talent pe care nici nu știam că-l am, sperând totuși că tonul vocii mele să fie destul de convingător.

— Poftim?! se răstește ea, lovindu-l cu palma în umăr.

— Ce!? băiatul se întinde să-i cuprindă mâna iubitei lui, însă ea îl respinge hotărâtă. Alexia, mă jur că nu știu despre ce naiba vorbește! Aseară mi-am petrecut Ajunul cu familia și știi asta! Tu cine ești?! se întoarce spre mine.

Îmi fixez privirea într-a lui.

— Sunt fata cu care ți-ai petrecut seara de Ajun. Mi-ai spus că te desparți de iubita ta, așa e? îl constrâng eu.

— Așa e. Ești fata cu care mi-am petrecut Ajunul și ți-am spus că mă voi despărți de iubita mea, repetă într-un mod robotic.

— De ajuns! țipă Alexia și îl plesnește peste obraz, întorcându-i apoi spatele și plecând.

— Alexia! strigă el, dând să fugă după ea, însă îi cuprind încheietura și îl opresc.

Știu că pentru a-i atrage atenția lui Alan trebuie să omor cel puțin un om, mă simt îngrozitor pentru ceea ce va urma să fac, însă vreau să rănesc cât mai puțini oameni cu putință. Fata crede că băiatul a înșelat-o, așa că acum nu-i va mai păsa de moartea lui, cel puțin așa sper.

Îmi scot colții la iveală și mi apăs cu brutalitate în gâtul său, fapt ce-l determină să scoată un țipăt destul de ascuțit pentru un băiat. În mod normal, l-aș fi constrâns să nu o facă, însă acum, țipetele lui mă ajută. Oamenii își întorc capul spre noi și încep să urle ca disperații când văd trupul băiatului secat de sânge căzând la pământ, apoi gura mea acoperită de sânge. Vampirii ce sunt împrăștiați printre oameni mă privesc stupefiați, de parcă aș fi un fel de eșec al rasei lor. Apuc o fată ce dorea să fugă și repet acțiunea precedentă, însă de această dată o las să cadă la pământ înainte de a o omorî. Oamenii fug prin toate direcțiile, creându-se un haos general în tot perimetrul. Un vampir se apropie de mine și încearcă să mă oprească din a mai ataca oameni, dar îi smulg inima din piept cu o rapiditate ce mă surprinde până și pe mine.

Diferite voci încep să țipe "ea e criminalul căutat", ceea ce mi se pare destul de ironic, luând în considerare că eu de fapt încerc să-l omor pe așa zisul criminal. Mă repezesc spre un om, apoi spre altul, iar când numărul celor pe care îi las să cadă leșinați pe asfalt trece de zece, câțiva dintre vampirii lui Alan apar de printre siluetele oamenilor disperați să fugă.