Între mine și vampir 2

Capitolul 22

          Când lumina îmi revine în ochi, mă ridic în șezut și îmi trec mâinile peste față. Mă simt de parcă am fost în comă pentru o lungă perioadă de timp, însă știu că nu acesta este cazul, pentru că îmi amintesc că m-am trezit nu demult, însă Dante mi-a rupt gâtul și am căzut din nou în același abis întunecat.

Nu sunt foarte sigură unde sunt acum, dar după câte observ, mă aflu într-o garsonieră. Pereții sunt vopsiți în alb, iar întreaga podea este acoperită de un parchet maroniu. În fața mea este o bucătărie mobilată în crem, iar în stânga o canapea de aceeași culoare, în fața căruia este așezată o plasmă. În stânga mea este plasată o bibliotecă plină de cărți, urmată de o ușă din sticlă ce duce, bănuiesc, pe balcon.

Mă ridic din pat și mă chinui câteva clipe să rămân pe propriile picioare, astfel că mă prind de noptiera de lângă mine până simt că în sfârșit pot merge. După asta, mă îndrept spre balcon, unde observ o siluetă masculină ce stă așezată pe balustrada balconului, privind calm în jos.

— Dante? întreb eu.

Vampirul se întoarce spre mine, rotindu-și corpul pentru a mă putea privi. Este îmbrăcat într-o pereche de jeanși negri, o bluză verde închis, având în picioare doar ciorapi albi. Are o pătură albă pe umeri, iar în mână ține un pahar în care pare a fi cafea, dar din moment ce simt miros de sânge, îmi dau seama de componența reală a acestuia la scurt timp.

— Iubire, zice el, mimând un zâmbet fals, te-ai trezit în sfârșit.

— În sfârșit? Ce vrei să spui? întreb când încep să înaintez spre el.

— Îți este sete? îmi întinde paharul său.

Îl privesc tăcută timp de câteva secunde, însă, datorită faptului că sunt atât de însetată încât abia mă mai pot ține pe picioare, apuc paharul între degete și sorb câteva guri din lichidul roșiatic.

— Mersi, chiar aveam nevoie, îi zic după ce îmi retrag paharul de la gură. Dar, serios acum, cât m-ai ținut aici?

Dante ia în mână ziarul ce este așezat pe balustradă, lângă el, întinzându-mi-l. Mă încrunt, însă apuc ziarul în mână și citesc cu voce tare titlul ce este scris mare și îngroșat.

— „Criminalul în serie este încă în libertate!" Și ce e cu asta?

— Citește mai departe, mă îndeamnă el, iar eu fac întocmai, însă de data aceasta în gând.

„Criminalul ce a omorât cu sânge rece peste o sută de persoane este încă în libertate! Încă de când a avut loc primul masacru, în urmă cu două săptămâni, polițiștii ne-au informat că au întreaga situația sub control. Zeci de persoane au fost omorâte de atunci, iar poliția pare că nu a progresat în găsirea acestuia. „În urma anchetelor desfășurate, am ajuns la concluzia că acest criminal omoară fără vreun scop anume. Victimele lui nu au nicio legătură între ele și aveau banii în portofel în momentul în care au fost găsite, așa că nu putem deduce că scopul criminalului este de a-i jefui. Vom da de urma lui, este doar o chestiune de timp, însă până se va întâmpla asta, părinții sunt rugați să nu-și mai lase copiii afară fără un adult prin preajmă." ne declară Carl Jonson, polițist în cadrul secției New York PD. Martorii par însă să lipsească din fiecare crimă comisă. Polițiștii au ajuns la concluzia că este vorba de un singur criminal datorită faptului că toate victimele aveau un lucru în comun: toți au fost secați de sânge până la ultima picătură. Este cel mai înfricoșător caz din ultimii treizeci ani, așa că sunteți rugați să fiți atenți deoarece oricine poate deveni următoarea victimă."