Ultimul Cantec

A cripy day

O doamne. Se intampla din nou.
Nu stiu daca este real s-au nu, dar vreau sa ies de aici.
-Ajutor!,Va rog, dati-mi drumul!
Nu se aude nimic, e liniste, prea liniste, inima imi bate cu putere, i-ar lacrimile isi fac aparitia in ochii mei.
Mie frica, sunt speriata, vreau sa ies de aici. Simt ca nu mai am aer.
-Va rog...ajutor... Spun printre suspine si lacrimi , simt cu ochii mi se inchid si oricat as vrea sa-i tin deschisi, nu mai am putere.
Incerc sa ma misc dar simt cum totul in jurul meu se invarte.
Inchid ochii, si nu pot face nimic.
-Clara...trezeste-te, Clara!
Aud vocea fratelui meu care ma striga. Deschid ochii usor, iar o lumina, nu prea puternica imi intampina ochii intre deschisi.
-Juli, esti bine?
Incerc sa ma misc dar inca ma simt ametita.
Incerc sa vorbesc, dar cuvintele mi se opresc in gat.
Totul e inca in ceata.
Imi vad fratele care ma tine de mana si se uita la mine cu o privire ingrijorata.
-Sunt bine. Spun atunci cand simt ca pot vorbi.
- S-a intamplat din nou, asa-i?
Ma intreaba el lasandu-si privirea in jos.
Incerc sa ma ridic, dar cand ajung cu spatele lipit de spatarul patului, o ameteala mai puternica ma acapareaza. Imi pun mana la ochi si simt cum incet incet imi trece.
-Cum te simti? Aud vocea fratelui meu.
-Sunt putin ametita, dar voi fi bine.Spun eu nu prea sigura pe mine.
-Of...de data cum a fost? Ma intreaba Matteo cu o voce linistitoare.
-La fel, putin mai rau as spune.
-Vreo noutate?
-Nu, doar ca, a fost putin c-am ciudat pentru ca, de data asta,am crezut ca totul e real...Spun ultimele cuvinte cu tremur in voce i-ar lacrimile nu intarzie sa apara.
-Shhh...nu plange, totul o sa fie bine.
Spuse Matteo, apoi ma trase in bratele sale, mangaindu-mi spatele.
Dupa cateva minute, ma linistesc si ma dau usor in spate.
Matteo imi zambeste si ma saruta pe frunte.
-O sa fie bine surioara. Spuse inca cu buzele lipite de fruntea mea.
Eu oftez si dau aprobator din cap.
-Bine, acum odihneste-te, maine trebuie sa te duci la scoala.
-Stiu. Spun eu pe un ton jucaus.
Matteo imi zambeste si stange lampa de pe noptiera in timp ce eu ma intind in pat.
-Noapte buna surioara.
-Noapte buna.Spun eu si ma asez mai comfortabil in pat.
Inchid ochii in speranta ca voi adormi.

Au trecut cateva minute de cand incerc sa dorm, asa ca aleg sa renunt.
Ma intorc cu fata in sus si ma uit la tavan.
As vrea ca mama sa fie aici cu mine, sa ma trezeasca dimineata, sa imi dea imbratisarile calde si saruturile pline de iubire.
Cu ea totul era mai frumos. Chiar si serile cand ma trezeam plangand din somn i-ar ea ma linistea spunandu-mi ca totul este bine si ca a fost doar un cosmar i-ar apoi statea pana tarziu cu mine, pentru ca imi era frica .
La amintirea ei, ochii mi s-au umplut de lacrimile care se varsau pe tample, ajungand in par. Mama a murit acum 2 ani, i-ar de atunci eu locuiesc cu tata si fratele meu. Tata e mai mereu plecat cu afaceri, asa ca cel mai mult timp mi-l petrec cu fratele meu.
Incet somnul pune stapanire pe mine, i-ar ochii mi se inchid.

Ma trezesc din cauza ceasului care anunta ora 7:00.
Stau cu fata intre doua perne moi si mie prea lene sa ma ridic acum. Astept ca ceasul sa se opreasca dar imi dau seama ca vrea sa ma trezeasca si ca nu va renunta pana cand nu-si duce la capat misiunea de ceas desteptator. Ma hotarasc sa intind mana si pipai obiectele pana cand gasesc ceasul. Il lovesc o data dar nu se opreste. Imi dau seama ca pana nu ma trezesc ceasul asta afurisit nu se va opri, asa ca ridic capul din acele perne moi cu regret si opresc ceasul. Dupa imi trantesc capul inapoi in perne cu speranta de a gasi acel loc atat de comfirtabil. Ma foiesc de mai multe ori dar in zadar, asa ca ma ridic inca foarte somnoroasa din pat si ma duc la baie sa imi fac rutina de dimineata.
Dupa ce termin vin in camera mea si imi aleg hainele cu care sa ma imbrac pentru scoala. Ma imbrac destul de lejer.