Ultimul Cantec

The darkness inside of me

Din perspectiva lui Baedan:

-Am incercat sa fac un plan, imi era atat de dor de tine...te visam in fiecare noapte. Am avut grijasa nu ma uiti.

-Trandafiri?

-Ti-ai dat seama, hah?

-Nu eram sigura.

-Apoi am aflat ca te-ai mutat si...cand te-ai angajat, am crezut ca imi pica cerul in cap. Nu asa trebuia sa fie. 

-Nu am m-ai suportat Braedan. Toate acele minciuni...crime...acea casa era acoperita de sange, i-ar eu vreoiam sa plec. Asa ca m-am mutat si...

Doamne, e atat de frumoasa...abea ma pot concentra la ce spune. As saruta-o non-stop daca as putea. Nu cred ca as m-ai rezista sa stau de parte de Olaf pentru o zii.

-Da, stiu. Robert ma tinea la curent. Mi-a spus cat de rau ii pare, si ca de asemenea, iti petreci o mare parte la sala de antrenamente.

-Crezi s-au nu, ajuta. Mult. 

Se pare ca impartasim ceva. Lui Olaf ii place violenta? Pe asta nu am prezis-o. Dar adevarul e ca mereu am stiut ca e ceva la ea. Ceva ce ea incearca sa ascunda. O parte din ea ce nu iese la iveala. De parca ar incerca sa o controleze.

-Inteleg.

-In fine. Apoi ce s-a intamplat?

-Am ajuns la un acord cu Jessica. Ca sa ma lase sa plec si sa nu se atinga de tine a trebuit sa fac cateva lurcuri teribile. 

Imagini cu mainile mele acoperite de sange imi apar in creier. Doare. Dar macar ea e aici.

-Am ucis, Clara. Oameni pe care nu i-am vazut in viata mea. Nu ii cunoste-am. Si totusi, ii priveam in ochi de fiecare daca cand isi dadeau ultima suflare. 

-Braedan...Doamne Dumnezeule. 

Inconjoara masa, asezanduse la mine in poala si punandusi mainile subtiri in jurul gatului meu. Isi aseaza capul in scorbitura gatului meu si daca nu as cunoaste-o as spune ca plange.

O mangai usor pe spate si nu imi pot imagina cat de puternica este. Aceasta fa- femeie...a crescut si s-a maturizat intr-un timp atat de scurt...cred ca sunt lasat putin in urma. Ii dau un pupic pe frunte si nici unul nu m-ai spune nimic.

:

:

:

Din perspeciva lui Clara:

Nu imi pot imagina prin ce a trecut, si sa nu creada pentru o secunda ca il voi judeca. Nu pot face asta pentru ca stiu ca nu a fost vina lui. Dar trebuie sa aflu toata povestea cu toate ca doare. 

-Braedan, cred ca am nevoie sa aud totul. Stiu ca te doare, dar iti promit, sunt aici, cunt cu tine, vom trece peste asta. 

Ii pun palmele me fata astfel obligandul sa ma priveasca in ochi.

-Te iubesc. Nu te voi judeca, niciodata, ma auzi?  Niciodata. 

Intimp ce il sarut usor pe buze pentru incurajare, ii simt o lacrima uzandu-mi obrazul. Ma dezlipesc de el dar nu pentru mult doar pentru a-mi putea lipii fruntea de a sa si sa il las sa respire. Fata ii este usor rosiatica iar vena de pe frunte se umfla tot m-ai mult. Ii asez capul pe pieptul meu in timp ce bratele mele ii acopera fata. 

-Shh...totul va fii bine. Dar am nevoie sa imi promiti ca nu vei m-ai pleca vreodata. Braedan...niciodata nu am experimentat cum e sa ai o inima rupta...dar in timp ce tu erai plecat, cred ca nu doar inima mi-a fost rupta...mintea de asemenea. La un moment dat am crezut ca innebunesc. Te vede-am peste tot, in oricine. Nu suportam sa fiu atinsa...in orice fel posibil. Munca ma ajutat mult. Aveam nevoie de ceva care sa ma tina ocupata, fizic si mental. Dar nu trecea noapte fara sa-

II simt buzele tremurand peste ale mele in timp ce ma tine in brate. Poate chiar m-am schimbat, mental...de parca as avea un creier de piatra. Decid sa las restul povestii in spate, nu e un moment bun orium. Hm... cred ca am o idee.

-Hey, vrei sa mergem inauntru?

Nu cred ca imi m-ai arde de soare acum. Dar poate asa toata energia asta negativa va disparea i-ar distanta se va evapora, lasandu-ne sa fim noi.

Acesta aproba printr-un zambet mic. Ii dau un ultim pupic pe obraz, apoi ma ridic lasadu-l faca pasi. Acesta ma apuca de talie, de parca ar incerca sa se agate de mine. Tot drumul il parcurgem in liniste, mergand pas la pas. 

Ajungem in camera iar acesta incepe a ma saruta usor la inceput apoi de parca ar incerca sa isi extraga energie din singura sursa ce ia m-ai ramas.

In tot acest timp, a fost el. Cel ce m-a facut sa rad, cel ce a fost acolo pentru mine, asteptanduma cu bratele deschise, cel ce a facut un efort in incercarea de a ma cunoaste si a ma accepta asa cum sunt. Cel ce ma facut sa rad si cel ce ma iubit si protejat neconditionat. Acum stiu...el este ultimul  cantec al meu.