Ultimul Cantec

What is wrong with this world?

Anterior:
-Doamne...Clara, esti bine?
Deschid ochii si ma uit la ea.
-Sunt bine. Respiratia imi era sacadata din cauza socului.
-Tu esti bine? O intreb eu.
-Eu...merg sa verific masina. O vad cum iese rapid din masina, inchide portiera apoi dispare din fata mea.
Ies si eu din masina dupa ea si o vad in spatele masinii. Se sprijina de portbagajul masinii. Merg catre ea si realizez ca incearca sa se calmeze.
O ating pe umar i-ar ea tresare.
-Hei...esti bine? O intreb si imi retrag mana.
-Da, eu doar...am vrut sa i-au aer.
-Stau cu tine. Ma duc si eu langa ea si imi deschid telefonul care arata ora 7:43.
Karina ma observa si se uita si ea in telefon. Cand vede cat e ceasul, ochii i se maresc.
-Doamne, o sa intarziem la scoala! Ma prinde de mana si ma trage dupa ea in masina. Ma urc pe locul meu din dreapta i-ar ea la volan. Imediat mi-am pus centura stiind ce va urma. Karina baga cheile in contact i-ar in cateva secunde eram inapoi pe autostrada. Viteza imi facea stomagul sa se intoarca pe dos. Inchid ochii si incerc sa nu-mi las micul dejun sa urce.
Dintr-o data masina s-a oprit. Si mai mult ca sigur ca daca nu purtam centura as fi zburat prin parbriz.
-Am ajuns. Deschid ochii si ies din masina fara sa-i raspund.
O vad venind dupa mine si incetinesc pasul.
Intram in scoala si mergem spre clasa se istorie. Mergem pe culoarul lung al scolii apoi intram pe usa alba de langa fereastra.
Avem noroc. Nu am intarziat. Profesoara nici nu a ajuns.
Ma asez in a-2-a banca de pe primul rand, i-ar Karina in spatele meu.
Imi pun cartea pe banca si ma las pe spate.
Astept ca Karina sa zica ceva dar se pare ca nu o face, asa ca m-am hotarat sa o fac eu.
Ma intorc spre ea si deschid gura sa spun ceva dar atunci o surprind ca scria un mesaj. Zambetul ei era intins pana la urechi, i-ar ochii ii straluceau.
Sunt curioasa. Oare sa fie un baiat?
Fara sa imi dau seama zambe-am la ea. Ea ma observa si se uita la mine.
-Deci... Spun eu cu un zambet care trebuia sa fie adorabil. Dar cred ca nu prea am reusit.
-Deci.... Ce? Ma intreaba ea.
-Deci...cine era? Intreb eu.
-O...asta... Ochii ii stralucesc iar un zambet i-a acaparat buzele. In secunda urmatoare usa se deschide iar pe ea intra profesoara.
Imi dau ochii peste cap si ma intorc cu fata spre profesoara.
-Tea salvat clopotelul soptesc fara sa ma intorc catre ea.
:
:
:
Restul orelor au trecut destul de greu pentru mine. Inca nu am aflat despre cine e vorba. Dar mai mult ca sigur este vorba de cineva destul de apropiat de Karina.
In pauza am vazut-o stand cu telefonul in maini. Se uita la acel aparat de parca s-ar fi indragostit el.
O caut cu privirea pe prietena mea dar nu o gasesc. Merg in locul unde a parcat masina, dar nu mai era nimic.
Pe bune Karina?

Pai acum nu am de ales. Va trebui sa merg pe jos.
Pornesc spre casa dar nu ma grabesc.
Imi scot telefonul si imi contactez prietena.
Suna ocupat. Dupa mai multe incercari de a lua legatura cu ea, renunt. Se pare ca acum nu e disponibila.
Imi bag telefonul in buzunar si continui sa merg.
:
:
:
Dupa o ora de mers pe jos, ajung acasa obosita si cu o durere de picioare enorma.
Intru pe usa de la intrare si imi dau jos geaca si papucii.
Intru in camera mea si ma intind pe pat.
Inchid ochii si incerc sa adorm.
Simt un bazait langa mine care ma face sa deschid ochii. Intind mana si imi i-au telefonul in mana. Oftez si raspund fara a ma mai uita cine este.
-Alo.... Spun eu obosita.
-Hei, stiu ca esti suparata pe mine pentru ca am plecat asa, dar am avut ceva important de facut.
- O da? Si ce e atat de important incat a trebuit sa merg pe jos o ora?
-Te rog nu fi suparata, chiar e ceva important.
-Bine. Spun eu.
-Dar vii, nu?
-Unde sa vin? A da... Despre asta, nu pot sa vin astazi.
-Ce?, De ce?
-Am ceva de facut.
-Bine... Deci se pare ca merg doar eu. Ei nu doar eu, eu si Raul.
-Multumesc draga mea, pa!
Inchid telefonul si ma trantesc inapoi pe pat. Fix de plimbarea lui Raul am eu chef acum. Dar ce sa fac, pana la urma, am promis. Si intr-un fel e bine pentru ca nu am mai iesit de mult. Va fi o seara frumoasa cred.
Ma ridic lenes din pat si merg in baie pentru a face un dus.

Dupa jumatate de ora cobor din cabina de dus si imi iau un halat alb pe mine. Imi strang parul intr-un prosop de aceiasi culoare si intru in camera mea.
Ma pun pe pat si ma gandesc cu ce sa ma imbrac.
Dupa zace minute aleg sa i-au ceva simplu. O pereche de blugi negri, o bustiera de aceiasi culoare, o bluza mulata pe corp care imi scotea formele in evidenta si eram gata. Ei, aproape gata. Imi usuc parul cu uscatorul de par apoi il pieptan si il intind cu placa.
Ma machez cu putina pudra, tus, rimel si un ruj rusu-inchis matt.
Ma privesc in oglinda si imi mai aranjes putin parul.
Telefonul suna. Il iau si raspund repede.

Comvorbire Telefonica:

-Hei! Spun eu.
-Buna, esti gata?
-Da, acum termin. Spun in timp ce imi iau ghetutele mele negre.
-Super, te astept in fata casei. Spuse vocea masculina de la capatul celalalt al telefonului.
Inchid telefonul si cobor scarile. Imi i-au geaca de piele neagra si ies din casa. Vad masina lui Raul si ma indrept spre ea. Deodata parca am chef de petrecerea asta, daca pot sa-i spun asa.
Ma urc pe locul din dreapta si tot ce spun este un ,,Buna!,,.
Restul drumului am mai vorbit despre...pai sincera sa fiu, nu prea am inteles. Nu eram atenta prea mult. Tot ce imi venea acum in cap, e o imagine cu acele oceane albastre care par fara sfarsit. Acea privire. Nu stiu cum sa descriu in cuvinte.
Masina face curba la o intersectie si intram intr-un fel de loc pentru curse de motociclete.
-Aici? Spun eu surprinsa
-Aici. Zice el privindu-ma si afisandu-si zambetul acela enervant.
Imi dau ochii peste cap si ma uit pe geamul de langa mine, mini garaj fara usi, doar partea din spate si cele din lateral. Partea din fata era neacoperita , lasand loc sa se vada ce e inauntru. Ma uit atent si observ cateva motociclete rupte si pline de praf, parca au fost aruncate in foc.
Se pute-au observa si niste lumanari. Ma uit atent in acel loc parca fara viata si vad ceva scris pe unul dintre pereti.
,,Ne aducem aminte de voi,,

Bine, asta deja imi da fiori. Ce e cu locul asta?
Imi intorc privirea in fata si vad mai multe persoane necunoscute.
Masina se opreste, i-ar Raul imi face semn sa cobor.
Deschid usor portiera si cobor din masina. Raul vine mai aproape de mine. Si imi apuca bratul.
-Sa stai aproape de mine. Spune el serios.
Ma incrunt la el, nu prea inteleg de ce mia zis asta. Adica daca tot era periculos, de ce m-a mai adus aici?
Ne indreptam catre un loc unde erau mai multe persoane.
Ajungem destul de aproape de ei, i-ar in tip se intoarce si il saluta pe Raul.
-Hei... Cine e papusa? Intreaba aratand spre mine.
-E sora lui Matteo, asa ca nici sa nu te gandesti. Spuse Raul.
-Sora lui Matteo?, si ce cauta o fata ca tine pe aici? Mi se adreseaza el mie.
Pare surprins, dar nu il bag in seama.
Ma asez pe unul din scaunele de la masa si il las pe Raul sa vorbeasca cu tipul ala.

Dupa ceva timp de stat pe scaunul ala, ma plictisesc. Plus ca mai am putin si nu o sa-mi mai simt picioarele pe scaunul asta. De ce m-a adus Raul aici? Ce se presupune ca ar trebui sa fac eu intr-un loc ca asta?
Ma uit la Raul care tot vorbea despre pariuri si curse de motociclete. Deodata imi venise o idee.
-Ma duci sa vad cursele? Il intreb eu pe Raul. Acesta ramane uimit si se uita la mine de parca nu a auzit bine ce am spus.
-Te rog... Spun eu incercand sa-l conving. Ai spus ca ma voi distra si tot ce fac este sa stau pe scaunul asta. M-am plictisit sa stau aici.
Nu spune nimic, cred ca se gandeste.
-Pe bune, adica, de ce m-ai adus aici? Ca sa stau si sa te vad pe tine cum vorbesti?
-Cam asa ceva. Spuse acesta cu ironie.
-Eu vorbesc serios. Spun eu incercand sa fiu cat mai seriosa.
-Bine, dar promiti sa stai langa mine?
-Da. Spun eu.
-Atunci haide.
Sar de pe scaun si i-o i-au inainte. Nu e de parca as stii unde trebuie sa merg. Dar am vazut de la intrare cateva motociclete la start.
Ne apropiem de public cand simt o mana ca ma trage in directia opusa.
-Ce faci? Il intreb eu.
-Mai intai trebuie sa vad pe cineva.
Spuse el. Ma incruns vizibil la el. Raul se indreapta spre un loc mai retras de ceilalti.
Merg dupa el, i-ar in ceteva secunde suntem destul de departe de restul oamenilor.
Mai mergem putin si vad un tip pe o motocicletei....nu, nu se poate. Nu poate fi el.