Ultimul Cantec

Before the end

Cu trei zile in urma:

Inima imi bate cu putere in piept, fiind inca o data luata departe de casa. Ultima oara mi-a luat atat de mult sa ajung acasa incat cred ca ar fii m-ai bine sa accept ca asta va fi viata mea. Unde voi ajunge? ce se va inatmpla? Aceste intrebari imi sunt atat de familiare...dar nu ma m-ai fac curioasa. 

-Unde ma duceti?

Intreb priving pe geamurile fumurii a masinii ce goneste cu multa viteza pe strazile nefamiliare. 

-Vei afla. Atata doar ca odata ce ajungi acolo, nimeni nu te va m-a recunoaste.

-Ce ar trebui sa insemne asta? 

Imi intorc privirea spre femeia ce conduce, aceasta privindu-ma prin oglinda masinii. Deja simt adrenalina formandu-mi un nod in gat. Instant imi pun mana pe burta, simtind cum totul se intoarce pe dos, i-ar lucrurile in jurul meu devin neclare. 

-Tot ce iti pot spune este ca celui carui ii vei apartine, va avea grija sa nu ii m-ai scapi vreodata. Ar fii m-ai bine sa accepti de pe acum. Asta e in favoarea ta. 

-Dar cine este acest om?

-Un prieten de al iubitului tau. Din moment ce ia omorat oamenii si sora...

Deja simt cum totul in jur ia o forma ciudata si se misca in zig zaguri. Vocea din jurul meu nu se m-ai aude brusc, i-ar masina se opreste, facandu-mi teama din vene manifestanduse prin greata. Imi pun o mana la gura, i-ar cand simt ca sunt trasa afara din masina, cad in genuchi, i-ar tot ce am mancat azi, iese afara, provocandu-ma sa ametesc si sa nu imi m-ai pot simtii picioarele. Mainile incep a imi tremura, i-ar odata ce prind o gura de aer curat, imi inchid ochii, incercand sa imi calmez durerea abdominala. Odata ce totul revine la normal. In fata mea sta acea femeie din masina, varsand apa in mana si udandu-mi fata. 

- De ce-...De ce ma ajuti?

O intreb pe aceasta.

- Pentru ca nu ii vei fii de nici un folos sefului in starea asta. Ai rau de masina?

Accentul nu imi suna cunoscut, dar e clar dintr-o alta parte a tarii.

- Nu...

Aceasta ma priveste ciudat pentru cateva minute, dupa care se ridica dintr-o data si arunca sticla de apa injurand. 

- La dracu! 

Nu spun nimic, incercand sa pun toate piesele impreuna. Am fost intarziata cateva saptamani acum... Dar... nu m-am gandit ca... 

Isi scoate telefonul si apeleaza un numar necunoscut. Aceasta incepe a vorbii o limba straina, rusa, din cate pot spune eu. Nu pot intelege nimic, dar odata ce termina isi scoate o seringa si o sticluta din geanta. 

-Ce vrei sa faci cu aia?

-Daca esti gravida nu ii vei fii de nici un folos sefului.

-Stai...ce vrei sa-

-Nu te misca. 

Aceasta vine m-ai aproape cu seringa, eu fiind amortita, nu am destula putere sa ma ridic s-au sa ma lupt. Dar imi simt lacrimile adunanduse. 

-Te rog...nu face asta. 

-Nu iti va afecta sarcina. Stii de cat timp am ramas?

-Cateva saptamani poate, dar nu am putut fii sigura. 

Acul face contact cu pielea mea, facandu-ma sa scot un icnet. 

-Asta te va face sa adormi, nu te pot lasa sa ma identifici odata de mi-ai vazut fata. 

-Dar nu te cunosc...si cum voi putea ajunge acasa daca...

-Sa speram ca soarta tine cu tine. 

Spune aceasta si arunca seringa departe. Incerc sa ma ridic dar picioarele imi sunt amortite, i-ar ploapele incep a se simti grele. 

-Vrei sa ma lai aici?

-Ce altceva as putea sa fac? Spune merci ca nu ai ajuns acolo. Ar fii fost mult m-ai rau pentru tine si m-ai ales pentru copil. Hai doar sa zicem ca sarcina nu ar fii avut loc, i-ar tu... pe toate strazile a orasului. 

Aceste ganduri ma fac sa simt din nou acea greata, i-ar mana mi-o pun pe burta instantaneu. Aceatsa se ridica si imi arunca o ultima privire, dupa care se urca in masina si fara a m-ai spune nimic, despare intr-un nor de fum negru. 

Raman singura, pe jos, i-ar afara incepe a ninge. Inca o data, incerc a ma ridica pentru a nu ingheta, eu avand doar o rochita pe mine. Imi pun mainile in jurul corpului si ma lupt cu somnolenta ce imi provoaca corpul a se simtii greu. Incep a merge inapoi pe drumul trasat de masina. Acum observ ca eram intr-o padure. LA un moment dat, picioarele imi cedeaza, i-ar in urmatoarele clipe, totul dispare. 

:

:

:

Inapoi in prezent:

Il privesc in ochii, nestiind ce sa ii zic in legatura cu copilul. 

-Esti...vorbesti serios? 

-Nu sunt sigura, dar-

Atunci intra o asistenta in camera, tindnd un fisier in mana. Aceasta ne arunca un zambet amandurora, si se popreste cu privirea la mine.

-Bine v-am gasit, domnisoara. Ma bucur ca sunteti bine, dar am vesti. 

Amandoi ne atintim privirile pe ea, i-ar acesta imi apuca mana, tinand-o strans. 

-Pentru inceput, va fost administrat o doza de anestezie combinata cu morfina, ceea ce ar produce la pierderea memoriei cu privire la ce s-a intamplat inainte de a fi fost administrata, i-ar la...pierderea sarcinii. Dar copilul nu a fost afectat. Insa, sansele sunt destul de mici in legatura cu sarcina. Nu va pot garanta nimic. Va trebui sa stati sub ingrijire medicala pe parcursul sarcinii. 

Toate aceste informatii vin prea repede. In timp ce eu aflu ca sunt insarcinata, aflu ca este posibil sa pierd sarcina, si ca va trebui sa raman aici pentru aproximativ 9 luni. 

Braedan ma apuca de mandoua maini, si ma priveste in ochi. 

-Va fii bine. Iti promit. 

Acesta imi da un sarut pe frunte si is aseaza o mana pe burta mea. Acest gest facandu-ma sa zambesc. Dar nu imi pot tine lacrimile pentru mult timp, acestea curgandu-mi pe obrazi. 

In timp ce asistenta ne da informatii, usa se deschide, i-ar pe ea intra Karina si Tom. 

-...asa ca- Oh, buna ziua. Daca aveti nevoie de ceva, puteti chema pe cineva, ve-ti fii supraveghiata pe timpul cat sunteti aici. Aveti nevoie de odihna. 

-Multumim. 

Spun eu dupa care aceasta zambeste si iese din camera. 

-Buna...

Imi spune Karina laundu-ma in brate aproape sugrumandu-ma. 

-Cum esti? Ce s-a intamplat? 

Braedan da noroc cu Tom, dupa care incep a vorbii. 

-Pai, pentru inceput...

Incep sa le povestesc ce imi pot amintii dupa care le spun de sarcina si alte detalii. Karina incepe sa planga si sa ma ia in brate. Eu o asigur ca totul va fii bine si asa se duce ziua cu ei aici. 

:

:

:

Si aici aveti inca un capitol inainte de finala. Sper ca suntei pregatiti. <3 Pupicii