He's here... Part 2

73 7 0
                                    

Anterior:

-Buna, nu te bucuri sa ma vezi?

Bun deci..oficial respiratia mea nu mai functioneaza bine. Cred ca am uitat sa mai respir. Soc. Asta e stares mea de acum. Stai, ce se aude? Doamne daca e un vis...da-mi un semn, ca sa nu faca aici un atac de panica.
E...imposibil. Este imposibil ca el sa fie acum aici. Probabil visez. Da asta e, visez. Pai si daca visez de ce nu ma trezesc odata?
De ce trebuie sa ma chinuie visul asta asa?. Stai, stiu cum sa ma trezesc. Cu piscaturi. Asta intotdeauna merge.
De ce nu pot sa ma misc? Asta inseamna ca... Daca nu pot sa ma pisc, inseamna ca nu visez. E el. Aici. In fata mea. Real. Langa mine. Ma priveste zambind i-ar acei ochi...acei ochi ma duc cu gandul departe...poate prea departe.
Bun pauza. Un baiat pe care...nici nu stiu cum il cheama, este aici, la mine in camera. Acum. I-ar eu stau si ma uit in ochii lui?
Trebuie sa ma revin cumva. Imi dau o palma mintala peste fata in timp ce imi inchid ochii doar pentru o secunda.
Brusc, realitatea ma izbeste dintr-o data fara mila. Eu abia acum am coborat cu pocioarele pe pamant.
Ochii m-i se maresc i-ar in capul meu constiinta mai are putin si imi sparge timpanele.

-Hei!...tot aici sunt. Spune facandu-mi cu mana prin fata ochilor.
Clipesc des timp in care ma gandesc cum sa reactionez.
Stai, un baiat necunoscut e in camera mea si eu ma gandesc cu sa reactionez?
,,Femeie, ai un baiat in camera, i-ar tu stai ca proasta in pat si te holbezi la el?,,
,,M-ai taci constiinta!,,
,,Tu iti dai seama ca vorbesti cu tine, acum, da?,,
,,Serios? Tocmai acum ti-ai gasit?,,
,,Ai un baiat in camera si tu te certi cu tine singura?,,
De ce trebuie sa se trezeasca constiinta mea fix in momente ca astea?
-Bun...ai de gand sa spui ceva, s-au te mai holbezi mult la mine?Zice incercand parca din greu sa iti astampare rasetul.
-Cum?
Ma trezesc eu in sfarsit la realitate.
-Aha...deci poti sa vorbesti. Interesant.
-A...stai, ce? Ce cauti aici?
Il intreb eu dintr-o data aproape tipand.
-Geaca mea.
Raspunde el simplu de parca totul e normal.
-Geaca...Poftim?! Iesi afara!
Bun in sfarsit mi-am revenit. Atat eu, cat si vocea mea.
Ridica din sprancene, in semn ca l-am c-am luat prin surprindere cu asta.
Il privesc din pat, aproape sarind. Ma simt ca pe ace.
-Pisicuta are gheare? Intreaba facand cu ochiul.
Brusc, simt cum tot sangele incepe sa imi fiarba in vene. Inima imi bate suficient de tare, incat sa o auda toata casa.
Stai, nu mai este nimeni in casa?
Tocmai ce imi venise o idee.
-Daca nu iesi afara pana numar la trei , tip.
-Bine stai sa...
-1...
-Nu, sa nu...
-2...
-Vorbesc serios, daca...
-3.
Trag cat de mult aer pot eu in piept, i-ar cand ma pregatesc sa tip, ceva imi astupa gura, i-ar tot aerul se intoarce din nou in plamani.

-Dhami dumul!
De fapt ce vreoiam eu sa spun este ,,da-mi drumul!,, dar nu stiu ce am reusit sa spun mai exact.
-Bine, am sa-ti dau drumul daca promiti sa nu tipi.
Respiratia m-i se acumuleaza rapid.
O mana de a s-a o are la gura mea care imi acopera si o parte din barbie, i-ar cealalta o tine dupa capul meu.
Eu abia acum imi dau seama cat ne-am apropiat...stam doar la cativa centimetri departare si pare ca si el si-a dat seama de asta. Are buzele intre deschise, i-ar ochii lui ma privesc cu o sclipire aparte. Intotdeauna am vrut sa-i vad ochii atat de aproape de ai mei. Sa ii pot admira in deaproape...in timp ce ma privesc pe mine.
Intr-o mini-secunda in care uit de circumstanta in care ne aflam, eu fiind doar in prosopul din care am venit din baie, i-ar plapuma care ma acopera cat de cat imi e cea mai buna prietena in momentul acesta. Incep sa ma rog in gand ca prosopul sa nu cada.
Ma mai priveste inca cateva secunde, timp in care eu pur si simplu ma simt de jeleu. Cred ca daca nu eram pe pat, as fi clacat de mult pe jos.
-Iti dau drumul, dar nu tipi, bine?
Vocea s-a ma aduce inapoi cu picioarele pe pamant, dupa care ma trezesc dand din cap aprobator.
-Bine...
Spune el inainte sa imi elibereze buzele lipite de palma s-a.
Ramanem cateva secunde doar uitandu-ne unul la altul, fara sa zica niciunul nimic.
Sincer, ma bucur ca nu o face. Nici nu stiu ce ar trebui sa spunem.
-Deci...unde e?
Ha? Unde e? Unde e ce?
,,Geaca lui, desteapt-o,,
-Am...da..acolo.
Incerc sa-i arat ca este pe scaun dar se pare ca corpul meu nu reactioneaza de nici un fel.
El isi intoarce privirea spre dulap, apoi se intoarce spre mine si ridica din sprancene intrebator.
- S-scaunul. Ma balbai eu. Din dreapta. Continui.
Il privesc parca cu regret cum se ridica si apuca geaca de pe scaun. Da sa plece, dar eu nu accept sa il las asa, fara vreo explicatie.
Pana la urma urmei, a intrat aici fara voia mea.
-Stai! Chiar si eu sunt putin surprinsa de tonul meu. Pare ca sunt atat de sigura pe mine, dar daca ar fii dupa mine, probabil as fii...de fapt, nu stiu ce as face. Dar un lucru e sigur.
Nu sunt atat de stapana pe mine in momentul asta.
-Da? Se ontoarce spre mine punandu-si mainile incrucisate la piept.
-Cum...Cum ai intrat aici? Vreoiam sa ma razgandesc dar chiar cred ca vreau sa aud o explicatie.
Ma priveste zambind, incercand sa para surprins de intrebarea mea.
-Usor.
Raspunde el simplu, apoi se intoarce si pleaca.
Nu....nu cred ca a facut asta...da nici de-e dracului nu raman in pat.
Ma dau jos cat de repede pot cautand in dulal pentru o pereche de pantaloni si o bluza.
Imi trag pantaloni pe mine cu viteza lumini...i-ar cand sunt pe cale sa imi i-au bluza...
-Apropo, daca vrei sa....
Intra pe usa cand eu inca sunt in sutien si ramane blocat cateva secunde. Eu incerc sa ma acopar cat pot cu bluza, pentru ca sunt sigura ca sunt mai rosie ca un rac acum.
Ii apare un zambet ciudat pe fata si fara sa intrerupa contactul vizual cu mine, spune.
-A...eu...cred ca e mai bine sa astept jos.
Pleaca inchizand usa in urma s-a.
Doamne...de ce ma uraste universul asa? Ce i-am facut eu?
Ma simt mai rosie decat o rosie in momentul asta. Pielea parca ma ustura, i-ar aerul pe care l-am tinut atata timp in plamani iese afara.
Fara sa mai stau pe ganduri, imi i-au bluza pe mine, si ma asez cateva secunde pe pat.
Expir zgomotos, dar ma ridic in secunda doi cand aud pe cineva tipand jos.

Ultimul CantecUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum