Ultimul Cantec

Kidnapping

Eu si Karina ne-am asezat pe o banca langa un magazin. Tom s-a dus sa ne aduca ceva de baut ca sa ne m-ai calmam. Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu Jake...totul in jur se intampla atat de repede...i-ar Braedan...

-Hei...uite.

Tom imi intinde un pahar cu un lichid ce se presupune ca ar trebui sa ma m-ai calmeze. Beau bautura din pahar pana la ultima picatura fara sa ma gandesc la continut.

-Doar...cum de s-a putut intampla asta? Inca nu pot sa imi scot din cap...fata sa fara...

Karina se blocheaza privind in gol.Ma decid sa continui eu...doar ca sa pot scapa de nodul ce mi s-a pus in gat.

-Uite, parintii lui Jake sunt aici.

-O Doamne...

Doamna Wilson este palida la fata i-ar picioarele ii tremura de parca m-ai are putin i o sa cada.

Domnul Wilson incearca sa isi ascunda durerea dar in acest moment, oricat de mult ai incerca sa ascunzi ce simti...va fii de geaba. Pentru ca este un moment in viata cand sentimentele isi spun cuvantul.

-Baieti..cred ca am nevoie la baie.

Si era adevarat. Chiar am nevoie la bae.

-Bine. Hai cu mine.

Spune Karina, luandu-ma de mana.

-Cand s-au intamplat toate astea? Cand au inceput toate schimbarile astea?

Karina pare afectata de tot ceea ce se intampla in jur. Are dreptate. E normal sa fie afectata.

Acesta este unul dintre cele m-ai linistite cartiere din oras...lucruri ca astea nu se prea intampla.

-Hei...e atat de departe?

-Am...nu, ar trebui sa fie chiar dupa -

:

:

:

Totul in jur e negru. Nu stiu unde sunt. Tot ce stiu este ca imi este foarte frig. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc sunt doua persoane ca m-au tras intr-o masina dupa care mi-au pus ceva ce mi-a acoperit gura si nasul, apoi o senzaie de somn ma facut sa imi inchid pleopele. Apoi totul e negru. Imi simt mainile de la spate legate ...nu am nici o idee unde sunt, in jur totul este intuneric. Nu simt nici o prezenta in jur, ceea ce ma face sa ma intreb si m-ai mult cine ar putea face asta. Incerc a mia oara sa imi amintesc cine sunt persoanele pe care le-am vazut in masina dar purtau niste masti pe fata.

Sentimentul de teama ma cuprinde, i-ar lacrimile isi fac simita prezenta in coltul ochilor.

Sunt inca prea slabita ca sa pot incerca sa ma dezleg s-au sa tip pentru ajutor, i-ar senzatia de somn isi face simtita din nou prezenta. Pleopele devin din ce in ce m-ai grele i-ar in acest moment singura persoana cu care as vrea sa fiu este Braedan.

:

:

:

Din perspectiva lui Braedan.

Urasc sa-i fac asta. Dar e urgent. Nu pute-am sa-i spun unde plec, trebuie sa fac asta singur. Pe cont propriu.

Cand momente ca acestea vin, vrei doar sa placi cat m-ai departe, fara nimeni langa tine. Trebuie sa-i lasi pe toti cei dragi in spate si sa speri ca intr-o zi te vei intoarce la ei.

Am facut o intelegere acum ceva timp cu o persoana caruia ii datoram ceva, i-ar acum. este timpul sa imi respect promisiunea.

Am crezut ca in sfarsit totul o sa fie bine. Ca o sa imi pot lasa trecutul in spate...dar oricat ai fugii...trecutul te va urmarii. Nu incerca sa scapi, pentru ca atunci cand crezi ca esti liber, apare acea persoana de care vreoiai sa scapi cel m-ai mult ca sa iti aminteasca cine esti de fapt. I-ar acea persoana esti chiar tu.

Va fii un drum lung.

Stopii de ploaie incep sa cada din cer cu viteza. Dar e in regula, pentru ca ei spala totul. Ingheata momentul cand pleci pentru atunci cand te vei intoarce. Mi-am promis ca oricat de departe m-as duce si oricat voi sta, mereu ma voi intoarce la ea. Stiu ca va fii ranita. Dar nu-i nimic. Va trece. Deoarece ploaia va face ca toata durerea sa dispara. Si in loc de durere si lacrimi...vor ramane zambete si fericire.

Si acum fac o noua promisiune. O ultima promisiune. Uneori este nevoie ca cantecul sa se opreasca ca sa poti simtii cu adevarat mesajul acestiua. Sa il poti intelege intr-u totul. Apoi cand va porni din nou, il vei iubi. Si de acea atunci cand se va termina...vei vrea sa m-ai fie undeva o parte...vei crede ca despartirea e cea m-ai rea parte...e gresit. Despartirea nu ese cea m-ai rea parte. Este dureros dar va trece odata cu stropii de ploie. Inceputul este cea m-ar rea parte. Pentru ca poate atunci cand incepe intri cu primii pasi in ceva ce nu pare sa iti placa. E ok sa nu iti placa la inceput...dar cu timpul incepi sa il simti...cu fiecare nota. I-ar apoi incepi sa dansezi dupa ritm, fara sa vrei sa iesi. Acel cantec a fost scris pentru tine, i-ar atunci cand se opreste te intrebi cu ce ai gresit. Toti gresim cu ceva. De acea uneori cantecul se opreste. Dar stai linistit, va porni din nou atunci cand va venii timpul. Nu te gandii la sfarsit, doar traieste fiecare moment, pentru ca atunci cand se va termina, va fii sfarsitul cateculul. Toti au o poveste, i-ar acea poveste este spusa printr-un cantec. Asa ca cand acea poveste se va termina, asa va fii si cantecul nostru. Acolo nu este un alt cantec, va fii ultimul cantec.

*Hu...gata si cu capitolul acesta. vreau doar sa va anunt din nou ca m-ai sunt doar cateva capitole pana cand se va termina acest prim volum din The Last Song.

Asa ca... eu zic sa incepem cu numaratoarea inversa. Ultimele 8 capilote.*