Ultimul Cantec

"Yes"

Peste ceva timp, ajungem sa stam intinsi pe pat, holbandu-ne la plafon, eu avand doar cerceaful crem din satin, acoperinduma pana la umeri, imi lasa coturul la iveala. Braedan este acoperit doar jumate, i-ar privirea acestuia ma face sa ma simt atat de mica, incat simt nevoia sa ma acoper cu mainile.

-Nu ai nici un motiv sa te ascunzi...esti atat de frumoasa.

Parul meu este probabil imprastiat in toate directia, dar macar fata  mi-e curata, caci nu am prea avut timp de machiaz. Braedan pare m-ai limpede si relaxat. Ma bucur ca acum ne putem bucura de cateva clipe intime in care lumea de afara nu se poate baga intre noi. As fii duspusa sa trec peste to ce s-a intamplat in trecut, toatele clipele de dor si durere, tot ce am nevoie este  promisiune ca nu va fa parasii niciodata. 

-Clara...la ce te gandesti?

-Hm? 

-Pareai atat de concentrata, vrei sa imi spui ceva? S-a intamplat ceva rau?

-Nu...nu e nimic rau, doar ma gande-am ca...uite, putem trece peste tot, dar doar impreuna. 

Acesta ma priveste zambind, iar un fir rebel de par tocmai mi-a alunecat pe fata dar aleg sa il ignor, gandundu-ma la un fel de a explica in cuvinte ceea ce vreau sa spun. Cand acestea nu ajung la suprafata, ma aplec pentru o secunda, lasandu-i un sarut usor pe buze.

-Clara, esti bine? 

-Sunt...perfect. Dar, Braedan, am impresia ca vei pleca din nou, lasandu-ma in urma. Stiu ca am vorbit despre asta, si nu vreau sa crezi ca te judec s-au ca vreau sa imi promiti ceva ce nu esti pregatit. Dar, daca vreodata vei mai vrea sa pleci, doar-

-Clara, oprestete, te rog. Te iubesc, Olaf. Nu te-as m-ai putea parasi vreodata. Poate iti va lua ceva timp sa ai incredere din nou in mine, dar pentru tine as fii in stare sa las totul in urma. Doar doar daca, asa cum ai spus, ramanem impreuna. Noi nu suntem facuti sa stam departe unul de celalalt. De aceea...

Acesta se apleaca pe partea sa de pat, deschizand saltarul noptierei din lemn, ce se afla langa el, si apuca ceva ce nu pot sa vad cu mana, dar cu cat astept m-ai mult sa vad ce este, acesta se intoarce si zambeste strengaresc.

-Inchide-ti ochii. 

-Braedan...?

-Fa ce iti spun, Olaf. Ai incredere in mine?

-...Da. 

-Atunci fa-o.

Fac ce imis pune pana la urma, i-ar pe timpul in care astept, imi simt inima pulsandu-mi in gat.

-Bine, deschide-i.

Inainte de imi deschide ochii, imi strang pumnii cu putere, incercand sa imi linistesc frisonul ce ma zguduie. Deja imi pot simti ochii devenind umezi, dar sansa sa fie ce cred eu ca e, este de 10%. Decid pana la urma sa imi deschid ochii, nefiind sigura de cat timp a trecut de cand ar fii trebuit sa ii deschid.

Imaginea e incetosata, dar cand vederea imi revine clar o cutiuta rosie patrata din catifea este asezata in palma lui Braedan. 

Ochii imi formeaza lacrimi i-ar respiratie mi se pierde prin incercarea de a spune ceva. Braedan zambeste mandru dar stangaci in timp ce se ridica, asezandu-se in genunchi langa par. Rad la incercarea s-a de a incerca sa se mentina cat de cat acoprit. Dupa ce acesta se aseaza in sfarsit in genunchi, avand in vedere ca e gol pusca, deschide stangaci capacul cutiutei, i-ar un inel cu diamant, straluceste m-ai puternic de cat orice alt ceva am vazut vreodata. Frumusetea acestuia ma lasa fara cuvinte in timp ce incerc sa imi astampar lacrimile. 

-Braedan...

E tot ce reusesc sa spun inainte de acesta incepu a recita intrebarea ce imi face inima sa sara de bucurie.

-Clara Marie Grey...imi faci onoarea de a devenii cel m-ai norocos barbat din lume...de a-mi ingadui sa fiu langa tine la fericire si suparare...de a imbatranii langa tine, in timp ce copii ne vor face nepoti-

Incep sa rad si sa plang in acelasi timp, incep sa gasesc o modalitate da a spune da fara sa plang.

-Iar noi ne vom trai restul vietii unul langa altul...promit sa fiu langa tine, cand o sa ai nevoie de mine, si iti promit ca de acum inainte, nu vor m-ai fii secrete intre noi...spune "Da", Olaf.

Ochii sai incep a lacrima i timp ce incearca sa si le ascunda, ferindu-si privirea de mine, s-au clipind marunt. 

Ii ridic fata, dandu-ma m-ai aproape de el si privindu-l direct in ochi in tip ce gasesc puterea sa spun:

-Da. Da, da, da, de un milion de ori, da!

Ii sar in brate in timp ce il sarut, aproape strangandu-l de gat. MA despart de el doar o seconda ca sa il pot privii in ochi, si ca el sa imi poata pune inelul pe degetul inelar de la mana dreapta.

-Te iubesc, Braedan.

-Si eu te iubesc, Olaf.