Ultimul Cantec

Quescions without answears

Ma trezesc lenes incercand sa-mi ridic capul pe care acum il simt de parca ar fii o caramida de pe perna ce dintr-o data s-a transformat intr-o placuta de lemn umeda. Si spun umeda pentru ca am transpirat de la pastila pe care am luat-o aseara din cauza febrei. Karina a ramas la mine in ultimele 3 zile,m-ai ducanduse pana la ea doar pentru a se schimba. Nu am idee unde e tata...si nici Matteo nu a m-ai sunat. Dar presupun ca nu e nimic grav. Pana la urma nu e prima oara cand se intampla asta.

Desii...macar un telefon de ar fi dat...poate o sa-l sun eu e tata sa vad ce se intampla.

Apuc telefonul de pe noptiera di incer sa caut numarul de teleon pe care il vreau.

Se aud doua tonuri de apeldar nu raspunde nimeni...m-ai astept putin apoi sun din nou.

Convorbire telefonica :

-Alo...

-Clara?

-Am...da. Eu sunt...

-S-a intamplat ceva? 

-Mm...nu,doar ca..

Acum nu imi gasesc cuvintele pe care acum doua secunde le ave-amin cap sub forma de inrebare. Ma joc cu fermoarul bluzei pe o port...asta incepe sa ma faca sa ma gandesc daca nu cumva l-am deranjat din...orice face acum.

-Clara,scump-o daca te plictisesti ai putea sa iesi in oras cu niste prietene. Eu am ceva important de facut acum asa ca daca vrei putem sa discutam m-ai tarziu. 

-Am...da. Sigur. Pa tata.

-La revedere scumpo.

Convorbire telefonica incheiata:

Da...niciodata nu e m-ai mult decat simplele aceleasi cuvinte.  Karina sarca e extenuata in ultima saptamana...nu s-a dezlipit de mine. Abia acum cateva ore a iesit cu Tom la o intalnire si a zis ca se intoarce in doua ore. Alte prietene...care alte prietene?

As putea sa...

Din perspectiba lui Braedan:

Bine...acu* e acu*.

Bat de cateva ori in usa...se aud pasi ce coboara treptele asa ca ma dau un pas in spate. Simt o prezenta apropiindu-se de usa apoi vad cum zavorul se deschide i-ar un ochi curios ce se strecoara cu privirea din partea cealalta a usii, ajunge sa ma priveasca prin micuta gaura acoperita cu un rand de ticla.

Mi se paremie s-au simt un zambet urias din partea lui Olaf ce inca se afla de cealalta parte a usii?

Imediat usa se deschide i-ar un Olaf bucuros cu un zambet pana la urechi apare in fata mea. Nici nu am timp sa imi dau seama ce se petrece ca doua brate destul de subtiri imi inconjoara gatul i-ar capul ei se ascunde in scorbitura gatului meu.

Raman putin surprins de gestul ei dar cu toate acestea imi scapa si mie un zambet dar ii raspund la imbratisare asezan-du-mi bratele in jurul taliei sale subtiri.

Dupa cateva secunde isi ridica capul si ma priveste inca zâmbind.

-Daca o sa continui sa dispari asa o sa incep sa cred ca jucam vatea ascunselea.

-De ce? Ti-am lipsit?

-Tu ce crezi?

Se apropie usor de mine parca intrebandu-ma din priviri...dar nu inteleg de ce are nevoie de un raspuns.

A aduc m-ai aproape de pieptul meu, dandu-i un mic sarut.

Se desprinde si ma priveste incruntata.

- S-a intamplat ceva ?

O intreb eu nestiind de ce a reactionat asa.

-Nu stiu...tu sa-mi spui.