Ultimul Cantec

Mama

Din perspectiva lui Braedan:

A trecut atata timp de cand nu am m-ai fost pe aici...desii, nu as putea spune ca mi-a fost dor de locul asta. Amintirile ce s-au intamplat in trecut nu ma lasa sa imi aduc aminte prea bine si de momentele fericite din copilarie. Nu ma lasa sa ma gandesc la fiinta ce mi-a dat viata ca la ,,mama,, ci m-ai degraba doar la o femeie ce a murit acum mult timp pentru mine.

Amintirile dau navala peste mine, facandu-ma sa imi aduc aminte de un pusti mic ce se juca singur cu o minge pe strada pustie, intr-o zi de vara. Apoi o masina neagra ce se opreste si doi oameni necunoscuti incep sa scoata arme si sa traga in orice parte vad, pana cand nu m-ai ramane nimic. Dar oricum nu a fost nimic. Ce sa iei daca nu ai nimic, corect?

O casuta mica, la fel de neschimbata mi se aseaza in fata ochilor ca un desen perfect.

O mie de amitiri imi trec prin cap intr-o mini secunda, i-ar in timp ce ma apropii...incep sa aud vocea unui copil fericit ce sta cu toata familia sa in jurul bradului cantand colinde si razand...bucurandu-se de sarbatoare alaturide persoanele dragi.

In ultima perioada, sarbatorile nici nu m-ai au haz...nici macar nu m-ai tin cont de ele. Nu fac nimic special...toate zilele trec la fel. Ei...asta pana când a inceput sa imi unbre Olaf prin cap.

In cateva luni este Craciunul. Doua, m-ai respectiv. Dar se pare ca anul asta zapada intarzie sa apara.

Ma intreb oare daca lui Olaf ii flace zapada..o fii ea un om de zpada atunci cand se apuca de gatit, dar totusi...ha, pana si aici cand ar fii trebuit sa ma gandesc la ce sa-i spun femei care se afla in casa din fata mea, ea imi umbla prin cap.

Ma apropii cu regret de usa casei batrane si bat de vreo doua ori. Nu raspunde nimeni. M-ai incerc o data dar tot nimic...poate nu o fii acasa? Dar nu cred ca ar avea unde sa mearga.

Astept cateva secunde dupa care cineva deschide usa.

Cum ochii femeii trecute de varsta mijlocie isi incruciseaza privirea cu a mea, simt ca ma trec fiorii pe linia spinarii. Indiferent de cat a trecut timpul si cu cate semne a lasat-o viata...acei ochi blanzi nu se vor schimba niciodata.

Deschide in grava usa i-ar in a doua secunda este langa mine oferindu-mi cea m-ai blanda imbratisare...presupun ca vechiurile obiceiuri nu se schimba doarpentru ca timpul trece.

-Indiferent de cat cresti s-au ce faci, tot fiul meu ramai ramai.

Spunde dintr-odata femeia ce mi-a dat viata, prinzandu-mi fata cu ambele maini si uitandu-se in ochii mei ca atunci cand eram mic. Asa comunicam cel m-ai bine de cand ma stiu.

-Spune-mi...de ce nu ai m-ai trecut pe aici in tot timpul asta?

-Am fost...ocupat, mama.

Stiu ca nu o pot mintii si nici nu vreau asta doar ca...pur si simplu nu eram pregatit pana acum sa m-ai dau ochii cu ea dupa tot ce s-a intamplat in ultimii ani. Nu stiu cum a reusit sa fie la curent cu toate stirile despre mine.

Cum aude ce spun incepe sa se desprinda de mine indeprtanduse usor, facand cati va pasi in spate. Nu ma mira reactia ei, stiu la ce se gandeste, dar eu am terminat-o de mult cu aia. Se pare ca asta nu a aflat inca.

-Nu, mama...am terminat-o cu ei. Stiu la ce te gandesti si stiu ca am facut multe idiotenii dar acum crede-ma...nu m-ai am nici o legatura cu asta.

O privesc cuminchide ochii pentru un moment si i-a o gura de aer in timp e isi duce mana la piept calmanduse. Dar ceva nu merge bine i-ar intr-o mini secunda se dezechilibreaza clatinanduse putin dar din fericire ajung sa o prind la timp si sa ii ofer niste sprijin pentru a nu cadea.