Ultimul Cantec

,, I feel so safe when I'm with you.,,

-Deci stai sa vad daca am inteles bine. Tu, ai fost...unde si cum?! Si cu cine?
-Shhh, shhh! Nu mai tipa atat. O sa te auda toata casa!.
-Dar...pe bune? Chiar s-a intamplat?

Karina intotdeauna a fost o fire nebunatica. Daca ii spune-am ceva, in 5 minute afla toata Tera, dar de data asta, mi-a promis ca va tacea.
Ave-am pur si simpli nevoia sa spun cuiva. Nu prea ma pricep sa tin secrete, desii...asta nu-i se pare chiar un secret doar ca, nu vreau sa ma grabesc cu ceva de care nu sunt sigura.

-D-da...?
-Aaaaaaa-aaaaa. Imi sare in brate strangadu-ma pana nu mai ai aer.
-Sunt atat de fericita pentru tine!
-Da, pot vedea. Si simti...
-O, aaa...scuze. Dar, wow, asta se intampala de fiecare data cand sunt plecata? Adica, de ce toate se intampla numai atunci cand eu nu sunt?
-Aaa...pentru ca tu stai mai tot timpul cu Tom?
O stai, nu trebuia sa spun numele ,,Tom,,. De acum o sa inceapa...3...2...1...
-Tom! Da asa e, am uitat sa-ti spun. Maine seara este aniversarea lui, si ma gande-am ca, cum eu bineinteles voi fii acolo...ar fii dragut din partea ta daca ai putea venii?
Face acea fata ca atunci cand stie ca v-a avea probleme. Dar mai multe voi avea eu asa ca...
-Bine...
-Ha, Serios?
-Da, adica...de ce nu? Nu e ca si cum am ceva mai important de facut...
-Super! Atunci, eu trebuie sa merg sa caut un cadou potrivit. Vrei sa vii cu mine?
Hai sa pun in balanta alternativele.
Sa stau in casa siguta, uitandu-ma pe peretii...s-au...da, clar.
-Dap.
*
*
*
-Nu stiu ce sa zic...
Tocmai ce am ajuns la magazin, i-ar Karina mi-a aratat mai mult de 20 de ceasuri.
-Karina, orice in vei lua, v-a fii bine. Stii ca nu asta conteaza pentru el. El vrea doar ca tu sa fii acolo, nu ce cadou ii vei lua.
-Da...cred ca ai dreptate. Atunci...il i-au pe asta.
Imi arata un ce-as barbatesc auriu, cu negru, chiar dragut.

-

-Super.

*
*
*
Ajungem acasa dupa care eu ma pun sa-mi pregatesc ceva bun de mancare.
Ma gande-am la...
-Ce vrei sa facem?
-A...orice vrei tu.
-Nu ajuti.
-Bine...poate o sa ma omori, dar acum chiar trebuie sa plec.
-Karina...
-Da, stiu, stiu draga mea, dar iti promit ca daca mai am timp ma intorc.
Se apropie de mine sarutandu-ma pe ambii obraji, in timp ce ma i-a in brate.
Nu vreau sa raman singura.
-Bine...
-Multumesc. Esti cea mai buna.
-Stiu.
Deschide usa, dar nu inainte sa zambeasca, apoi pleaca.
Ma pun pe fotoliu, candindu-ma ce sa mai fac, fiind singura in casa.
Hmmm....as avea o idee...
Nu, nu, glumesc. Stiu la ce va ganditi!
Pe bune, opritiva!

Din perspectiva lui Braedan.

-Aha. Deci asa ramane. Bine. Am inteles. Da, da, sunt sigur. La revedere.
Pfff...asta mai lipsea.
Ma asez pe scaunul din bucatarie, turnadu-mi un pahar de vin.
Il dau pe gat dupa care mai pun unul.
Uneori chiar as vrea sa mai pot iesi din lumea asta. Pana acum, se pare ca am reusit de cateva ori dar...treaba se complica rau.
Saptamana viitoare trebuie sa rezolv ceva urgent, dupa care, am o cursa importanta la care am inteles ca se pariaza chiar mult.
Deschid telefonul ce sta inchis pe masa, incepand sa butonez absent ceva.
Maine seara este ziua celui mai bun prieten si nu ma refer la cel care e afara legat bine cu lantul in garaj, ci la un foarte bun prieten de al meu, Tom.
Ne stim c-am de cand suntem mici, i-ar de cateva zile in coace imi tot spune de o fata...cum o chema? O da, Katina, Karina...a da, Karina.
A spus ca v-a venii si ea la petrecere.
Eu inca nu i-am zis de Olaf. Dar nici nu stiu ce i-as putea spune. Adica...nu ne cunoastem de mult timp, si sincer sa fiu, nu stiu ce se intampla dar atunci cand sunt cu ea, eu...o simt de parca ea ar fii poarta mea spre un alt univers.
Doamne...nici acum nu pot uita fata ei atunci cand a coborat in bucatarie si a vazut ca totul era plin de faina. Inclusiv ea. Poate ca ea nu stie asta dar, atunci cand am ,,trezit-o,, am intrat putin in camera si am privit-o in timp ce dormea. Era atat de frumoasa...cu greu m-am abtinut sa nu o ating. Dupa care am vazut-o dand semne ca se v-a trezi, i-ar atunci am iesit. Dar nu am putut pleca. A fost de parca cineva imi spunea sa mai raman. Si am facut-o. Pana cand ea m-a dat afara. Bine...nu cu cuvintele astea dar totusi...
E, nu e suparare. Stiu ca mi-am cerut-o cu mana mea, i-ar inainte sa plec as pugea sa jur ca am vazut o masina parcand in fata casei ei, apoi pe un domn mai in varsta iesind. M-am gandit ca e tatal ei, asa ca am plecat.
Dupa asta am fost putin sa ma plimb ca sa ma linistesc, si am dat de locul acela unde iesi am dus-o pe ea.
Nu stiu de ce am facut-o...acel loc pur si simplu m-a calmat si simte-am ca am nevoie sa impartasesc asta cu cineva.
Acum daca stau sa ma gandesc...ma bucur ca am facut-o. In acea zii m-am simtit...liber. Nu imi mai pasa atat de mult de ceea ce se intampla in jurul meu. Atata timp cat ea era acolo, cu mine, plimbandu-ne pe plaja, printre valurile calde, simte-am ca e tot ceea ce am nevoie.
De fiecare data cand o vad, simt ca vreau sa fie aproape de mine in fiecare minut. Vreau sa o tin in brate, sa ii simt parfumul delicat al pielii ei, si sa nu ii mai dau drumul niciodata.
Ma simt atat de atras de ea incat parca orice secunda fara sa ii vad ochisorii aceia, este un chin.
O vreau aproape. Mereu. Dar stiu ca trebuie sa am rabdare. Si voi avea. Ii voi da tot timpul de care are nevoie. Atata timp cat o stiu bine, in siguranta, eu ma simt linistit.
Cred ca ar fii timpul sa merg in pat. Maine am o zii lunga.