Ultimul Cantec

In the middle of nowhere

Merg de cateva ore fara oprire...totul arata la fel. Zapada s-a asezat deja pe pamant, i-ar acum am impresia ca merg in cerc. Daca as avea norocul sa gasesc pe cineva aici...dar despre ce vorbesc eu? Cine ar avea o casa in padure? Pana la urma e mijlocul pustietatii.

Continui sa merg i-ar la cel m-ai mic sunet fie tresar fie incep sa merg m-ai repede fara sa ma uit la sursa.

Stomacul meu era de data aceasta, cerandu-mi mancare.

Adevarul e ca nu am m-ai manact nimic de...ieri, cred. Ar trebui sa gasesc ceva...niste fructe s-au mure.

M-as duce sa caut dar mie frica sa nu ma ratacesc m-ai mult decat am facut-o deja.

Acum ca picioarele imi cedeaza nu am de ales decat sa ma asez pe o piatra ceva m-ai mare.

Imi pun coatele pe genunchi si imi asez capul in palme, inchizandu-mi ochii. Imi doresc sa fii fost acasa acum...imi este atat de ceilalti...

O lacrima imi cade pe obraz si ma gandesc ca ar trebui sa incep sa ma apuc de mers.

Dupa cativa km de mers aud niste voci. S-au e doar imaginaia mea care imi joaca feste, s-au poate stomacul.

Se aud niste pasi indreptanduse spre mine...cea ce ma face putin agitata.

Ma intorc sa dau de un om ceva trecut peste varsta mijlocie ce are langa el un alt tanar poate c-am de varsta mea. Merg amandoi undeva spre directia mea vorbind despre lacul care  a inghetat, cand amandoi ma observa.

Asta chiar se intampla? Chiar am o sansa sa ies de aici in sfarsit?

-Hei...esti bine?

Ma intreaba cel tanar dintre ei.

Imi este atat de frig acum...pana acum nu am simtit frigul atat de puternic. 

Se apropie si imi pune pana pe umar uitandu-se la fata mea.

-Doamne...esti inghetata.

-Louis, ce se intampla?

-E...e o fata tata...si e inghetata toata.

-Pai, vad si eu ca e o fata...

Acum se apropie si cel care tocmai am descoperit ca este tatal lui...Louis din cate am inteles.

-Te-ai pierdut? Cine esti tu?

Prea multe intrebari pentru creierul meu ce pare desconectat la moment. Somnolenta, foamea, stresul, toate se aduna, i-ar pentru un moment imi simt tot corpul tremurand apoi...intuneric. Pierd legatura cu orice sursa de lumina...desii ma chinui sa raman treaza. 

-Wow...ai grija. Era sa...do-domnisoara?...Tata!

-Da, ce s-a intamplat? Ai aflat cine este?

-Cred...cred ca a lesinat.

Imi simt corpul prins in brate si plutind in aer cand deodata imi pierd constiinta i-ar totul devine negru in jur.

:

:

:

Imi simt pleoapele grele deschizadu-se. Imaginea nu mie foarte clara dar pot auzi cateva voci si simti prezenta unor persoane in jurul meu.

-Cred ca se trezeste....

Seamana cu vocea ce am avut-o aseara in vis...seamana cu vocea mamei...poate este doar un alt vis...poate reusesc sa adorm la loc.

-Hei...haide, trebuie sa te trezesti...

Cateva picaturi din ce pare a fii apa imi uda buzele i-ar atunci realizez ca nu este un vis. Imi deschid ochii incercand cu disperare sa imi amintesc ce s-a intamplat. Cand imaginea devine m-ai clara, un chip bland de femeie ce incearca sa ma calmeze.

-Usor, usor scump-o. Nu trebuie sa te ridici atat de repede...inca esti slabita.

Ma aseaza inapoi la locul meu, i-ar eu fiind atat confuza si lipsita de puteri ma las pe spate incercand sa tin pasul cu ce se intampla.

-U-unde sunt?

Spun inca ametita punandu-mi mana la cap.

-Esti in siguranta. Fiul meu mi-a spus ca erai singura in padure si ca ai lesinat...cred ca e din cauza febrii.

-Febra?

Spun comfuza.

-Da, erai toata inghetata...de cat timp nu ai mancat? Haide...incearca sa mananci ceva...poate asa iti revii putin. Vom vorbi dupa.

Ascult nespunand nimic, urmarind- pe femeia ce tocmai mi-a vorbit ca o mama. In fata mi se aseaza un bol cu ceea ce pare a fii supa. 

Incerc sa fac primul pas gustand dar scap lingura din pana la contactul supei fierbinte ce tocmai mi-a ars buzele.

-O draga, ai grija. E inca fierbinte.

Zambesc timid dupa care incerc din nou. De data aceasta cu m-ai multa grija avand grija sa suflu.

Putin cate putin incep sa termin din supa i-ar pe usa isi face aparitia o fata cunoscuta ce imediat face contact vizual cu mine.

-O, te-ai trezit deja? Cum te simti?

-M-ai bine, multumesc.

-Nu trebuie sa-mi multumesti, mama e cea care a facut supa.

Zambesc din nou i-ar acesta imi reproseaza gestul inapoi.

-Apropo...sunt Louis. Vrei sa stii cum ai ajuns aici? 

-Clara. Da cred ca m-ai ajuta putin.

-Pai Clara, ai lesinat probabil de la frig i-ar eu te-am carat pana aici, nu pute-am sa te las acolo. Apropo, ce face-ai prin partea asta a padurii? Nu prea sunt vizitatori.

Ma gandesc la modalitatea de a povestii totul...dar in ultima perioada s-au intamplat atat e multe incat nu stiu de unde sa incep.

-E...o poveste lunga.

Acesta se apropie de pat asezandu-se pe o margine in fata mea. Acum ca ma priveste atat de intens ii pot observa ochii verzi, parul maroniu putin ciufulit, spranene groase, toate asezandu-se perfect la locul lor.

-Pai, ce-ar fii sa incepi cu inceputul?

Cuvintele sale ma trezesc la realitate i-ar pentru o secunda nu am nicio ndee despre ce vorbeste, apoi imi amintesc subiectul anterior.

-Sa spunem doar ca in ultimul timp totul s-a intamplat atat de repede...

Incep sa ii povestesc totul de la ziua in care am fost rapita oprindu-ma din cand in cant pentru ai explica cine sunt Karina si Tom. Bineinteles am zis si cateva despre Braedan Justin care am crezut ca mie prieten si Chris care ma ajutat atat de mult...i-ar acum nu am nici o idee ce i s-a intamplat.

La sfarsit ma priveste pentru cateva secunde in care clipeste des.

Acum ma simt m-ai usurata ca am putut sa ma deschid cuiva.

-Wow...auzi, dupa ce toate astea se termina, ma lasi sa scriu o carte despre viata ta? Ai fii caracterul principal.

-A da, si cum ar suna cartea asta?

Spun eu zambind.

Isi face aparitia femeia de m-ai devreme cu doua cani in mana.

-Buna copii...ma gande-am ca vreti ceva cald de baut.

-Da, multumim mama.

Femeia imi inchide o cana cu ceea ce pare cafea. Asta chiar m-ar putea ajuta.

-Da, multumim. 

Spun si eu in cele din urma.

-O stiti voi, eu doar imi face-am meseria de mama...acum, de ce nu imi spui care este numele tau, scump-o?

-O...ma scuzati, Sunt Clara. Clara Grey.