Ultimul Cantec

The dusk

Ramanem cateva minute doar privindune fara a m-ai spune ceva. In masina spatiul devine din ce in ce m-ai sufocant i-ar linistea ce se varsa peste noi ma face sa imi pierd cu totul cumpatul si rabdarea.

Intrebarea mea la luat putin prin surprindere si in acelasi timp la lasat fara cuvinte deoarece pot observa cum incearca sa-si revina si sa imi spuna ceva dar parca vocea nu vrea sa ii revina.

Brusc...imi pare rau pentru ce am spus. Adica stiu ca ar fii trebuit sa vorbim despre asta la un moment dat dar...nu trebuia sa imi las gura sa vorbeasca fara mine.

-Am...imi pare rau...nu trebuia sa...

-Nu. Ai dreptate. Nu trebuia sa iti spun sa ai incredere...adica cum ai spus si tu. Nu poti avea incredere in cineva care iti ascunde lucruri?

Pot spune ca acum eu sunt cea lasata fara cuvinte. I-ar in coltul ochilor simt o intepatura pe care ma chinui sa o stapanesc clipind marunt.

-Nu...Braedan...ai inteles gresit...eu am incredere in tine.

-Serios? Chiar ai? Gandeste-te bine Clara...chiar ai?

Acum e greu sa imi m-ai stapanesc cumpatul ceea ce ma face sa las capul in jos. Cred ca asta a fost un raspuns pentru el. Nu vreau sa las impresii gresite...dar am nevoie de ceva tip sa ma gandesc la asta. Stiu ca eu si...noi...avem ceva timp de cand suntem impreuna...dar niciodaa nu i-am pus intrebarea asta. Nu mi-am us-o pentru ca nu a fost nevoie. De fiecare data cand eram impreuna...mereu m-am simtit in siguranta. Acesta este adevarul. Adevarul este ca nici nu a fost nevoie de aceasta intrebare deoarece mereu am stiut aspunsul.

Ridic capul din pamant incercand sa-l fac parca din priviri sa ma priveasca. Dupa cateva secunde cedeaza si isi intoarce privirea catre a mea.

-Da. Da am incredere in tine. De cand te-am cunoscut niciodata nu am avut impresia ca ar trbui sa te tin la distanta...desii am incercat...nu am putut nega cea ce simt pentru tine. I-ar acum am curajul necesar sa recunosc asta.

Brusc toata atentia sa este indreptata spre mine. Momentele sunt tensionante i-ar eu incep sa ma pierd din ce in ce m-ai mult. Ne transmitem priviri reciproc si mesaje m-ai intelese decat ar putea orice alt cuvant. 

Mana sa stanga de aseaza pe obrajul meu drept mangaindul incet dupa care se apleaca lasandu-mi un sarut scurt pe buze. 

Intam in casa, eu punandu-mi jaketa in cuier dupa care urcand la etaj. Usa se deschide i-ar noi intram in dormitor. Aici pot spune ca aerul clocoteste asa ca ma asez pe pervaz, langa geam. Deschid trapa geamului dupa care il observ cum vine si se aseaza langa mine.

Ma uit la ceas...este trecut de 12 noaptea. De acum vor m-ai fii doar cateva ore pana la rasarit.

Raman cu privirea atintita spre geam, privind locul unde rasaritul isi va face aparitia peste cateva ore. Doar cateva ore...

Vantul a inceput sa bata destul de tare dar nu ma deranjeaza prea mult, desii am capul scos aproape pe geam.

-Tie rece?

Simt o mana asezata peste a mea, imediat o strang de parca chiar mi-ar fii frig...desii slabe sunt sansele.

Braedan se ridica luand o patura de pe un scaun, apoi se apropie panundu-mi-o pe spate si apropiindu-ma de el m-ai mult. 

Stau asa cateva secunde dupa care pleoapele mi se inchid usor. 

Desii oboseala isi face dreptate, refuz sa adorm, asa ca ma ridic spunandu-i lui Braedan ca merg la baie. Acesta aproba i-ar eu ies din camera. Intru in baie dupa care dau drumul la apa pentru a ma umezi putin pe fata, apoi imi dau putin pe maine pana la coate, dupa care ma sprijin de marginea ghivetei privindu-ma in oglinda. In ultima perioada nu mi-am dat seama, dar acum ca vad e timpul sa recunosc ca si eu m-am schimbat putin. Simt ca am trecut la un alt capitol. 

Nici nu imi dau seama cum trece timpul pana cand aud o bataie in usa care ma atentioneaza ca deja trecusera ceva timp decat pur si simplu ma prive-am in oglinda si gande-am undeva in gol.

-Clara? Esti bine acolo?

-Da, da...ies acum. 

Spun si ma apropii de usa dar inainte sa o deschid trag o gura mare de aer, dupa care apas pe clanta.

-Hei...esti bine?

-Aha.

Atmosfera devine putin ciudata pentru ca niciunul dintre noi nu m-ai spune nimic. Niciunul  dintre noi nu stie care va fii urmatorul pas...e ciudat. Parca atunci cand nu incercat totul era...perfect.

Cred ca ar trebui sa incetam sa incercam si sa o lasam sa vina...natural.

-E ciudat.

Intrerup eu deodata linistea.

-Ai observat si tu?

-Ha, da.

Incepem sa radem amandoi apoi hotaram sa mergem in bucatarie pentru o gustare, apoi am stabilit ca ne vom uita la un film.

Huu...sincera sa fiu am crezut ca...in seara asta avea sa se intample...ceva. Doamne Clara de acum o iei razna. Stiu ca pana acum nu am avut acea discutie..dar cred ca va trebui sa avem rabdare pana cand vom fii amandoi pregatiti. Nu e bine sa fortezi lucruruile. Lucrurile fortate nu ies niciodata bine. Asa ca o sa lasam lucrurile in voia sortii. Chiar ma bucur ca Braedan nu e genul de tip care pur si simplu ti-o cere in fata. Presupun ca totul va fii bine, pana la urma.

Restul timpului l-am petrecut alegand filme si mancand popcorn dupa care ne-am gandit sa ii sunam pe prietenii nostri dar era prea dimineata si ne-am gandit sa ii lasam sa doarma. 

Am sfarsit amandoi dormind pe canapea cu televizorul deschis si popcorn peste tot. 

Cand ne-am trezit ceasul era vreo 10 A.M. si a trebuit sa facem curatenie cu viteza luminii.

M-ai tarziu tata ma anuntat ca Mateo avea sa plece din nou intr-o ,,misiune,, si ca el personal avea sa se asigure ca sunt bine. Cum? Habar n-am. Poate va trimite un echipaj cu camere de filmat.

Rad singura la gluma mea. Apoi ma indrept catre fereastra pentru a vedea daca soarele a rasarit.

Dap...uite-l. Braedan se apropie si el de mine inconjurandu-ma pe la spate si asezandu-si barbia pe umarul meu.

-Hm...ce-ai spune daca astazi...

-Ne-am odihni?

Completez eu repede. Adica...serios...m-ai am putin si o sa adorm asa.

-Doar atat? Vrei sa dormi toata ziua.

-Nu. Vreau sa dormim toata ziua.

Corectez eu.

-Hm...suna bine.

Radem scurt dupa care hotaram sa mergem la etaj pentru a trage un pui de somn.