My thoughts

23 2 0
                                    

Niciodata nu am crezut ca voi avea nevoie de o persoana atat de mult ca acum.

-Ajutor!...e cineva acolo? Oricine...va rog...

Lacrimile isi fac din nou loc in coltul ochilor mei, dupa care se scurg pe obraji. Nu stiu de cat timp sunt tinuta aici. Nu stiu cine ma rapit...stiu doar ca in locul acesta este foarte frig. 

Pleoapele imi sunt din ce in ce m-ai grele...imi este atat de greu sa raman treaza, dar trebuie. Singura sansa pe care o am sa scap din locul asta este daca raman treaza. Trebuie sa existe o solutie sa scap din locul acesta. Nu...nu este nici o fereastra s-au usa...trebuie sa caut in continuare. Haide Clara...haide... 

Incerc sa ma ridic dar se pare ca corpul meu este mult prea slabit. Nu ma pot da batuta. Dupa m-ai multe incercari reusesc in sfarsit sa ma ridic. Pas cu pas incep sa ma apropii de peretii camerei pipaindui si cautand o fereastra s-au o sansa de evadare.

Dupa cateva minute tot ce gasesc este un scaun de care m-a impiedicat.

Scaun prost.

Imi zic in gand, dupa care ma opresc si ma asez pe pamantul rece si tare. 

Nu pot sa renunt...trebuie sa fie ceva...

O raza de lumina isi face loc printr-o gaura din perete, luminand locul unde se afla scaunul.

Asta e ! 

Ma ridic rapid de jor, apropiindu-ma de raza de lumina. O bucata de carton ce s-a dezlipit de pe ceea ce pare o fereastra.

Da! e perfect!

Apuc partea ce deja sa dezlipit si incep sa trag. 

Dupa cateva secunde camera se lumineaza i-ar lumina isi face loc peste tot. Am avut dreptate! Chiar este o fereastra. Dar este inchisa...as putea folosii scaunul ca sa sparg fereastra...dar m-ai intai trebuie sa aflu unde ma aflu. Acum ca pot sa vad ce se afla in jurul meu, este mult m-ai usor.

Exact asa cum crede-am...o haide Clara...doar nu te asteptai sa gasesti un telefon aici. Ba de fapt, ba da, la asta m-am gandit. si chiar daca as avea unul, probabil aici nu este semnal. Fereastra este destul de inalta asa ca trebuie sa folosesc scaunul ca sa vad ceva prin ea. 

Aduc scaunul langa fereastra dupa care ma urc cu un picior pe el. Prinvesc prin fereastra si pare a fii o padure....sunt multi copaci, i-ar afara ploua...asa se explica frigur. Stai...nu nu e ploaie...e zapada. Ninge! Dumnezeule pentru cat timp am fost aici?

Panica pune stapanire pe mine, incerc sa ma gandesc la orice detaliu care s-a intamplat in ultimul timp. 

Ce zii este astazi?

Bine Clara...trebuie sa ramai calma. Gandeste... 

Dar nu imi vine nimic in minte....tot ce imi vine in cap sunt fragmente care abea daca se leaga...

Oare...am fost inconstienta atata timp?

Cine sunt oamenii astea? Stai...oare ce s-a intamplat cu Karina si Tom?

Sper ca sunt bine...

Bine...haide, am ajuns pana aici...de acum ar trebui sa fie...

Sunetul unei usi deschise ma face sa tresar, facandu-ma sa ma panichez.

O nu...

Si acum ce fac?

Ma apropii de fereastra luand scaunul si punandul langa celalalt perete. Incerc sa acopar pereastra folosind gairile de sunt pe pereti, bagand fiecare coltisor de carton inapoi. Camera se intuneca. 

Si acum ce?

Daca este doar cineva care ar putea sa ma ajute. Nu...riscul este prea mare...ar trebui doar sa raman tacuta aici.

:

:

:

Din perspectiva lui Braedan

Nu ma asteptam ca locul asta sa fie atat de...neschimbat. Imi verific ecranul telefonului...niciun apel pierdut.

Pun telefonul inapoi in buzunar mergand inainte, apropiindu-ma de adresa care mi-a fost data.

Sunetul telefonului ma deconecteaza de la gandurile si imaginile care mi se invart in cap ca intr-un film scurt.

Numele Karina  apare pe ecranul facandu-ma sa raspund.

-Karina?

-Alo, Braedan?  Clara a disparut. A fost rapita acum cateva zile...nimeni nu stie nimic de ea.

Cuvintele mi se aud in cap intr-un ecou fara sfarsit. 

-Poftim? Cum adica a disparut?

-Nimeni nu o gaseste....mie frica, daca i s-a intamplat ceva rau.

Vocea s-a o da de gol ca a incepu sa planga.

-Hei, calmeaza-te m-ai intai. Asa...de cat timp lipseste Clara?

-De cateva zile, nimeni nu stie nimic de ea.

Cateva sughituri din partea ei ma fac sa ma panichez deja.

-Cand a fost ultima data cand ai vazut-o?

-Mergeam spre o toaleta publica...apoi o masina a parcat langa noi si doi tipi au iesit si au luat-o pe Clara. Unul dintre ei i-a pus ceva la nas si au bagat-o in masina, i-ar celalalt se pregatea sa ma atace si pe mine dar am fugit. 

-O Dumnezeule....asta a fost dupa ce am plecat eu?

-Da.

Mainile au inceput sa-mi tremure i-ar mintea deja incepe sa imi faca scenarii cu ce i s-ar putea intampla.

-Daca pun mana pe ei o sa-...Karina?

-Nu-es-t-semna-l...

-Bine. Anunta-ma daca aflii ceva. Orice.

Nu-mi vine sa cred. Nu...e vina mea. Nu trebuia sa o las singura acolo. Trebuie sa ma intorc...dar-

-A...uite-mi vechiul amic. 

La naiba.

-M-ai chemat. am venit. Spune-mi ce vrei si hai sa terminam odata cu asta.

-Ooo...dar de ce atat de-

-Spune-mi adata ce vrei si lasa jocurile astea.

-Daca vrei sa-ti m-ai vezi iubita ai face bine sa...

-Clara? Tu? Cum...de unde stii cine este?

-Am propriile mele metode?

Imi vine sa il i-au de gat si sa il arunc in orice perete dar cum il stiu eu probabil nu a venit singur.  Trebuie sa raman tare.


-Deci? Inca nu mi-ai spus ce vrei.


-Ma gande-am ca o sa ma intrebi m-ai multe de asa zisa Clara.


-Este a treia oara cand te intreb. Ce vrei?


-Incepem atmosfera, perfect. Asta si am nevoie.


-Ce vrei sa spui?


O sa iti explic totul, dar acum haide, am ceva sa iti arat.

Au m-ai rămas doar 7 CAPITOLE

Ultimul CantecUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum