Ultimul Cantec

,,I don't care,,

Anterior:

Nu, nu poate fi el.
Doamne, cred ca am vedenii. Inchid ochii pentru cateva secunde apoi ii deschid din nou. E tot acolo, rezemat de motocicleta neagra, cu casca pe cap. Daca nu m-ar fi strigat Raul as fi crezut ca visez.
-Clara, hei! Vino aici. Imi face semn Raul catre ei.Acum imi dau seama ca Raul nu mai era langa mime. Fac un pas in fata, apoi inca unul, si inca unul.
Ma apropii cu pasi mici de locul in care Raul sta. Privesc spre...stai putin, eu nici nu stiu cu il cheama.
Ajung langa Raul i-ar el imi zambeste. Ce are de gand?
-Exact asa cum ti-am spus. Il aud pe Raul spunand catre tipul din fata mea.Il vad pe Raul scotand un plic din buzunarul gecii, dupa care il intinde lui. Acesta intinde mana si apuca plicul. Se uita atent la acel plic, de parca acolo ar fii cel mai important lucru .Isi lasa geamul castii in jos si imi arunca o privire scurta. Ii straluceau ochii, probabil de la lumina semaforului.
-Aha... Asta este sigurul gest pe care il aud din partea lui. Isi muta privirea in alta parte plictisit. Ma incrunt la gestul lui si ma intorc spre Raul.
-Ce facem aici?
Il intreb eu.
-Trebuie sa... Dar nu mai apuca sa termine, ca un trosnet puternic se aude din cer. Eu tresar puternic sa ma apropii de Raul.
-Tie frica de fulgere? Aud o voce diferita de cea a lui Raul. Putin comfuza imi intorc privirea spre persoana ce a intrebat asta. In fata mea il vad pe el, stand in aceiasi pozitie privindu-ma.
-Putin... Zic eu rusinata, lasandu-mi capul in jos. O adiere de vand imi mangaie spatele descoperit, facand-o ca de gains. Imi incolacesc bratele in jurul corpului si tremur usor. Ce ce mi-oi fi lasat eu geaca in masina?
-Tie frig? Aud aceiasi voce spunand.
Dau afirmativ din cap, inca privind in jos.
-Poftim. Imi ridic privirea din pamant si il vad dandu-si geaca jos, apoi intinzand-u-mi geaca lui. Se pare ca el purta doar un tricou negru, ce ii punea abdomenul bine lucrat in evidenta. Imi dau seama ca ma holbam la el, asa ca fara sa mai spun nimic, intind mana si i-au geaca din mana lui. Mi-o pun pe spate, fara sa-mi mai bag mainile in maneci. Brusc, mi sa facut destul de cald.
-Ar trebui sa mergem, o sa inceapa ploaia. Uitasem ca Raul era cu noi, si se pare ca ne privea. Atmosfera asta ma enerveaza la maxim, asa ca decid sa spun eu ceva.
-Da, ar trebui sa mergem. Spun cu jumatate de gura. As vrea sa mai stau aici si sa-l privesc, pentru ca as putea face asta toata ziua. Fara sa vreau imi dau geaca jos si i-o intind proprietarului.
-Poftim. Zic eu afisand un zambet scurt.
-E in regula, o pastrezi si mi-o dai tu.
-Cum o sa ti-o dau?
-O sa vin eu dupa ea. Ma incrunt usor la replica s-a pentru ca nu ma asteptam sa-mi zica asta. Stropi mici de ploaie imi ating pielea, i-ar acum ar fi binevenit orice lucru care sa ma incalzeasca. Imi pun geaca inapoi pe mine si o strang destul de tare.
-Haide... Spune Raul, apuncandu-ma usor de brat. Il urmez fara sa mai zic ceva, doar gandindu-ma la ce s-a referit cand a zis ca va veni el dupa jeaca. Doamne... Ce proasta sunt... Eu ni ci nu l-am intrebat cum il cheama. Fara sa-mi dau seama ajungem la masina. Ma urg pe locul din dreamt a si astept ca Raul sa faca acelasi lucru.
Dupa cateva secunde in care le spuse ceva prietenilor lor, intra in masina, si se aseza pe locul soferului.
Ma priveste scurt, apoi porneste masina.
Dupa ceva timp de stat fara ca niciunul dintre noi nu spune nimic, eu sparg linistea.

-Raul...
- Da?
- Pot sa te intreb ceva?
- Sigur. Spune el plictisit.
- Cine era tipul acela? Intreb eu nesigura, jucandula cu degetele pe piciorul meu.
-...De ce intrebi?
Acum chiar ca nu stiu ce sa ii raspund.
-Asa... Spun eu incercand sa par neinteresata.
- I se spune Fast.
,,Ce? Bun..la asta chiar nu ma asteptam.,,
Cum adica? Asta e vreo porecla? Stau tacuta fara sa mai zic nimic.
-Se spune ca e un demon pe motocicleta. Continua Raul. Imi intorc capul spre el si il privesc fara sa spun ceva.
-Am auzit ca nu a pierdut niciodata o cursa. Spune Raul privindu-ma scurt.
Aha..deci concureaza la curse.
-Niciodata? Imi aud glasul ragusit.
-Nu.
Ma intorc in scaun si imi aduc aminte ca geaca lui se afla inca pe spatele meu.
Afara se auzi un sunet atat de puternic incat ma facu sa tip si sa ma agat de scaunul in care eram.
Raul incele sa rada, i-ar eu ii arunc o privire urata.
-Nu mai rade. Spun eu.
-Bine, nu mai rad. Spune el incercand sa-si inabuseze rasul.
Dupa asta niciunul nu mai spusese nimic. Eu stateam ghemuita in scaunul masinii si tresarind la fiecare tunet.
Privesc stropii de ploaie de cad din cer repejori.

Dupa o jumatate de ora ajung acasa.
-Bine, atunci..ne mai vedem. Zic eu catre Raul.
El doar imi zambi. Ies din masina si intru repede in casa.
Vad lumina aprinsa la bucatarie asa ca ma intreb cine poate sa fie in apartament. Imi amintesc foarte bine ca am inchis usa cand am iesit.
Ma indrept spre bucatarie, intru si nu imi vine sa cred cine a venit.
Fug si il i-au in brate.
-Tata...