Ultimul Cantec

Hapciu!

-Deci, nu te m-ai incapatana atat...trebuie sa-l iei. 

-Nu...are un gust rau.

Karina tot incearca sa-mi dea aiuritul ala de sirop din cauza ca in ultipa perioada m-am simtt c-am racita.

-Pai da, dar tot trebuie sa-l bei...altfel nu o sa poti nici sa te dai jos din pat. Si una peste alta...

Pune siropul jos...insfarsit.

-Nu mi-ai spus ce s-a intamplat...

Ramjeste malefic, facandu-si loc langa mine in pat. Pai, era ori asta,ori siropul. 

Trag adanc aer in piept, incercand sa imi calmez putin bataile inimii. Asta ori e de la raceala,ori pentru ca de fiecare data cand ma gandesc la ce s-a intamplat atunci, ma trec toti fiorii.

-Pai, ce vrei sa stii? Ti-am spus deja ce sa intamplat. Ei...in mare parte.

-Mm...da, dar eu vreau detalii.

Hm, normal ca vrea detalii. Karina se comporta de parca ar incerca sa dezlege cel m-ai mare miester din toata viata ei.

-Ce fel de detalii m-ai vrei?

Ma intind in pat, inchizand ochii pentru amiputea canaliza putin restul energiei ramase, desii...deja simt um ma somnul isi face simtita prezenta. O fi de la raceala?

In cateva minute nici nu m-ai aud ce spune Karina, totul devine negru, i-ar in jur nu simt decat o adiere usoara de vant.

-...si chiar este important sa stiu, asa ca...am...Clara? Ai adormit?

Da...am adormit. Si as adormi si m-ai bine daca ar fii m-ai multa liniste. Ce as vrea sa fi putut spune asta, dar sunt atat de obosita incat totul devine sub forma unui ecou, i-ar adiere de vand devine din ce in ce m-ai rece. O fii lasat Karina geamul deschis? 

Trag plapuma groasa pe mine, i-ar un tremur usor imi scapa. Frigul mi-e ajuns in oase, i-ar acum imi este imposibil sa opresc tremuratul.

Ma intorc pe o parte incercand sa ma controlez putin, dar frigul ce il simt pana in oase, este prea puternic.

-Clara...hei, Clara!

Of, nu dorm Karina. Doar ca nu pot sa vorbesc. Si din cate stiu eu, tu nu poti citii minti, asa ca tot ce imi ramane de facut este sa incerc sa-mi dezlipesc ochii.

Dupa ce reusesc sa imi deschid ochii, totul este foarte diferit de acum cateva minute, am impresia ca casa se invarte cu mine, i-ar Karina nu este decat o umbra ce se apropie si se indeparteaza, ametindu-ma.

-Clara?

Imi inchid din nou ochii, pana când simt ca ameteala dispare, i-ar tauitul din urechi se m-ai dilueaza.

-Deschid uso ochii, dand cu ochii de Karina ce ma priveste ingrijorata.

Din senin imi pune mana pe frunte, apoi tresare danduse jos din pat controbaind prin toate saltarele. Când simt ca glasul imi revine imi deschid gura ce acum o simt uscata.

-Ce faci?

Isi intoarce privirea spre mine, oprindu-se din cautat, venind din nou aproape.

-Ai febra, Clara. Si e foarte mare. Nu gasesc nimic prin casa care ar putea sa te ajute, si nici nu cred ca ai. Singura solutie e sa mergem la medic, dar in starea in care esti,nu cred ca o sa poti cobora din pat, asa ca o sa sun pe cineva care sa vina aici.

Ascult ascultatoare toate cuvintele ce ies pe gura Karinei, fara intrerupere si imi dau seama  ca are dreptate. Nu stiu daca sunt in stare sa ma indepartez de pat.

-Pe cine vrei sa suni?

-Shh...tu incearca sa nu m-ai vorbesti pentru ca o sa inceapa sa te doara gatul. O sa sun pe cineva cunoscut. O prietena de a mamei, care e doctor. Sunt sigura ca va venii...suntem norocoase ca azi are liber. Intre timp, ai putea sa dormi, o sa te trezesc eu când v-a ajunge, are cateva ore de mers cu masina.

Zis si facut. Fara sa m-ai zic nimic, imi afund capul in perna, scufundandu-ma in somnul mult asteptat.

:

:

:

-Clara...hei.

Imi deschid lenesa ochii sub privirea mult prea atenta a Karinei. I-ar in spatele ei se afla o doamna c-am de 30 de ani, necunoscuta mie.

O privesc m-ai atent si observ un aparat pentru a asulta bataile inimii, aflat in jurul gatului s-au.

Imi aduc aminte ca Karina a zis ca o sa vina o doamna doctor s-au ceva in genul asta...probabil ea este.

Incerc sa ma ridic, dar oasele mele sunt luate pe nepregatite, provocandu-mi o durere in tot corpul.

-E in regula...nu te forta. Zilele astea ai nevoie de cat m-ai multa odihna pentru ati revenii cat m-ai curând.

Ma asez inapoi la locul meu cuminte, ascultând spusele doamnei doctor.

-Apropo, ai avut febra mare si sincera sa fiu, nu stiu cum de tea lasat atat de repede fara sa iei nimic pentru raceala.

-Probabil ca terapia cu somn este cea m-ai buna pentru mine in momentul de fata doamna...

-Dr. Emily Elert. Si tu esti..?

-Clara. Clara Grey.

Completez eu repede apoi intind mana spre salutul doamnei doctor.

-Pai...înafara de febra pe care ai avut-o...ar trebui sa fii bine, nu e prea grav, doar ca trebuie sa iei cateva pastile. Poftin, ti-am scris reteta aici.

Imi ofera o bucata de hartie, i-ar eu o i-au in mana si incep sa o citesc.

Cateva capsule...deci, sa inteleg ca nu e grav.

-Eu ar trebui sa plec acum...i-ar daca m-ai apare vreo problema, anuntatima. Ou, salut-o pe mama ta Karina din partea mea când o s-o vezi.

-O sa-i spun.

Se aude si glasul Karinei.

Dupa cateva minute in care niciuna dintre noi nu m-ai spune nimic, Karina se ridica de pe locul unde statea, indtreptandu-se spre mine.

-Deci, ai auzit de a spus, in legatura cu pastilele...da?

Oftez dand din cap aprobator cautandu-mi un loc m-ai comfortabil.

-Si...a fii bine sa dormi, ai nevoie de odihna.

Deja chestia asta cu Karina facand pe doctorita ma amuza.

-Da ,,doamna doctor,,.

Spun cu un ton jucaus dupa care imi trag plapuma peste cap ca sa nu m-ai existe nici un strop de lumina. Receala asta ma consuma de tot. Sper ca maine sa ma pot da jos din pat.