Wor Plan

16 2 0
                                    

Din perspectiva lui Robert. (tatal Clarei)

-Nu inteleg...am cautat peste tot...unde ar putea fii?

-E de parca a inghitit-o pamantul...

-Matteo...nu stiu ce m-as face daca nu ai fii aici.

-E in regula tata, ori unde ar fii, o vom gasii. Ai vreo idee cine ar putea sa..?

E destul de clar deja cine a facut-o. In toti acesti ani s-a facut invizibil, i-ar acum mi-a trecut chiar pe sub nas luandu-mi ce am m-ai de pret. Nu il voi lasa sa imi raneasca fiica asa cum a facut cu scumpa mea Miranda.

-Sunt sigur de cine a facut-o Matteo, si asa esti si tu.

-Nu pot sa cred...ne-a scapat printre degete in tot acest timp.

-Crezi ca nu stiu?!

Ma ridic nervos de pe scaunul de la birou i-ar in cateva secunde toate hartiile si dosarele de pe birou fac contact cu podeaua.

Flustrarea isi face simtita prezenta i-ar nervii imi fac sangele sa fiarba.

-Trebuie sa ramanem calmi...intelegi asta? Daca ne pierdem cu firea si ne gandim la ce e m-ai rau este posibil sa nu..-

-Nu. Nici macar sa nu pomenesti de asa ceva. Nu pot sa ma gandesc cum micuta mea ar putea fii ranita in vreun fel.

-Bine...hai sa gandim logic. Il conuastem amandoi pe James destul de bine. Daca el este cel care a rapit-o pe Clara atunci e clar ca vrea ceva in schimb. Nu o s-o raneasca, stie ca asta ar provoca un razboi...asta e!

-Ce e?

Ma uit la fiul meu care din senin s-a ridicat de pe scaun plin de entuziasm.

-Se teme! Se teme ca vom incepe un razboi i-ar asta...asta putem folosi in avantajul nostru.

-Matteo...deja este razboi. Si chiar si asa cum am putea sa folosim asta in avantajul nostru?

-Doar gandeste-te. Odata ce trupele vor afla de asta cu toti il vor subestima pe James si cel m-ai probabil se vor intoarce in potriva lui. Iar asta l-ar face sa piarda ce iubeste m-ai mult. Puterea. 

-Da, dar in caz ca nu merge, trebuie sa pregatim trupele de razboi. James are multi argati de incredere, care nu l-ar trada pentru nimic in lume...asa ca nu va fii atat de usor. 

-Poate putem negocia cu ei, tata.

-Nu avem timp de negocieri, fiule. Trebuie sa actionam, si asta repede.



Din perspectiva lui Clara:


-Nu...nu e posibil...dar..-

-E real Clara...totul e adevarat.

-Dar..dar tu m-ai ajutat.

-Ti-am urmarit fiecare pas Clara, i-ar cand a fost momentul tot ce a trebuit sa fac a fost sa ma prefac ca iti sunt prieten. Ai cauzut in capcana ca un soarece.

-Chris? Tu stiai despre asta?

-Eu nici nu am stiut ca va cunoasteti.

-Aa..sti normal ca Chris, tradatorul, trebuie sa recunosc nu ma asteptam ,,prietene,,. Dar trebuie sa recunosc, aici toata lumea este pe cont propriu.

Nu imi vine sa cred...intr-un moment de neatentie, m-am lasat dusa de val, i-ar acum, cineva in care crede-am ca ma pot increde, se pare ca este fix acea persoana care imi vrea raul. Trebuie sa ma opresc in a avea incredere oarba  in oameni.

Intr-un moment de neatentie, Charis imi atrage atentia dandu-mi un ghiont in bratul drept.

-La semnalul meu...fugi.

Sa fug?! Unde mai exact?

-1...

Trag aer adanc in piept pregatindu-mi picioarele sa alerge cat de repede pot.

-2...

Inspectez putin locul ca sa imi fac un straseu pe unde sa o iau pana la un anumit punct.

-3...

Respiratia mi sa opreste iar apoi il aud pe Chris scotandu-si arma de sub camasa si tipanad la mine din toti plamanii sa fug.

-FUGI!!!

Imi dau drumul la picioare alergand cat de tare pot  fara sa ma intereseze pe unde  merg. Ma impiedic de o creanga de copac dar ma ridic si alerg atat de repede in cat mie frica sa nu mi se dezechilibreze picioarele.

Doua focuri de arma se aud din spaele meu iar eu nu ma pot ruga decat ca Chris sa fie bine.

Ii ascult sfatul si fug cat de repede pot, oriunde vad cu ochii, pierzand sirul copacilor care trec pe langa mine.

Alerg si alerg pana cand respiratie mi se taie i-ar picioarele imi devin din gelatina, incetinesc pasul dar nu ma opresc, trebuie sa ies de aici, pana cand cerul nu se intuneca si m-ai tare decat deja este.

Copacii trec e langa mine fara oprire dar acum pur si simplu nu m-ai pot alerga, trebuie sa ma opresc cateva minute.

Ma opresc si ma asez pe pamantul rece si tare, dar tot este m-ai bine decat in acea camera.

Cerul isi inchide culoarea, i-ar Luna isi face prezenta pe cer alaturi de cateva stele in jurul acesteia.

Afara e frig, i-ar daca nu ma ridic cel m-ai probabil voi ingheta aici.

Nu m-ai ninge, dar zapadace s-a depus deza pe unele parti ale pamantului, nu ajuta deloc.

Ma rog sa nu vina un animal mare din padure dar inainte sa imi dau seama..ploapele pi se inchid, i-ar eu cad intr-un somn adanc pe pamantul inghetat.


Draga cititori...ne apropiem de sfarsitul volumului intai. Lectura placuta. apropo au m-ai ramas doar 5 capitole.

Ultimul CantecUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum