Ultimul Cantec

Capitolul 6: Tata

- Tata... Spun cu o voce stinsa in timp ce inaintez usor spre omul ce mi-a dat viata. Il strang atat de tare in brate, parca cu frica.
-Draga mea... Ii aud rasul melancolic in timp ce ma strange in brate.
-Mi-a fost dor de tine, tata.
-Si mie mi-a fost dor de tine draga
tatii.
Zambesc la apelativul folosit de el. Ma desprind putin din imbratisare cat sa il pot vedea. Se vede in ochii lui cat e de bucuros sa fie din nou acasa.
De cand il stiu pe tata, intotdeauna a fost o persoana vesela, din toate punctele de vedere, i-ar atunci cand firma nu mergea atat de bine, el intotdeauna vadea partea buna a lucrurilor si incerca sa faca totul bine.
Cum spune el ,,Cu rabdare toate se aseaza la locul lor,,.
Este o persoana extrem de calma si rar isi iese din fire.
Cateodata chiar ma intreb de unde am mostenit personalitatea mea vulcanica. Din cate imi aduc eu aminte, mama era o fire blanda, incerca sa ajute pe oricine cu tot ce putea. Era de asemenea o persoana cu un simt al umorului foarte dezvoltat si de o frumusete rara. Chiar si acum cand imi aduc aminte de ochii ei caprui atat de grijulii si de blanzi, de chipul ei de inger si buzele rozalii. De parul ei saten atat de matasos si stralucitor...m-i se face atat de dor de ea incat cateodata chiar o simt langa mine.

In timp ce eu mai vorbesc putin cu tata despre ce am mai facut si cum a decurs afacerea, s-a facut destul de tarziu asa ca eu m-am dus la culcare in camera mea, i-ar tata a mai ramas in sufragerie. A apus ca trebuie sa dea un telefon important.
Sunt atat de obosita dupa ziua de astazi incat simp ca adorm in picioare. Imediat ce ajung in camera mea, imi dau papucii jos si ma trantesc in pat. Ce bine se simt pernele moi si salteaua moale alaturi de paturica mea moale si pufoasa.
Ma simt de parca ma asteptau.
Patutul meu iti propit ca nu o sa te mai parasesc vreodata.
:
:
:
Dimineata:

Ma trezesc cu greu, primele raze ale soarelui diminetii, trec usor prin sticla geamului, mangaindu-mi pielea fetei si o parte din par.
Deschid somnoroasa ochii si ma uit la ceas. Micutul aparat de pe noptiera mea ma anunta ca este ora 7:10.
Stiu ca aseara am facut o promisiune, dar astazi am scoala, asa ca oricat de mult as vrea sa mai raman putin aici, nu pot.
Ma ridic usor pana cand spatele imi este lipit de spatarul patului. Trag cu lene paturica mult prea comfortabila de pe mine, in timp ce picioarele mele fac contact cu papucei mei pufosi cu urechi de iepuras. Ma ridic de pe pat, i-ar pe scaunul din dreapta patului observ ceva negru. Este o geaca...stai, o geaca, doua geci...doua geci de piele?
Imagini legate de seara trecuta imi vin in minte si imi vine sa imi dau o palma cand ma gandesc ca era sa uit.
Fara sa vreau dau de oglinda ce este pe masuta din fata scaunului, i-ar acum chiar imi dau acea palma. Am adormit imbracata! Nu se poate...cum de am...probabil eram mult prea obosita si am uitat. Daca m-ar vedea tata acum asa probabil... Tata! Am uitat de el. Deschid usa si vreau sa cobor cand imi aduc aminte ca eu inca sunt imbracata cu hainele de ieri. Inchid usa, ma apropii de dulap si scot deacolo o pereche de blugi si un tricou. Ma imbrac rapid, apoi ma uit la ceas. O firar...nu mai am timp sa fac niciun dus... Atunci hai sa pun in aplicare planul B. I-au deodoranul si ma dau putin acolo unde am nevoie. Apoi doua jeturi de parfum, si voila.
Ies pe usa dormitorului si cobor in bucatarie. Il vad pe tata savurand o cafea, cu leptopul in fata.

-Neata tata! Spun in timp ce ii dau un pupic pe obraz.
- Neata scumpo, cum ai dormit?
-Bine...spun eu cascand.
Scoate un mic zambet uitandu-se la mine cu privirea ,,urmeaza sa-ti spun ceva,,. Incerc sa trec neobservata de sitoatie asta, asa ca ma decid sa pun intrebarea cu cod rosu.
- Tata? S-a intamplat ceva? Cu firma s-au...nu stiu...
-Nu draga mea, stai linistita.
-Sunt linistita. Dar daca ai ceva sa imi spui, stii ca mereu vei putea, Da?
-Stiu.
-Pai si atunci, este o problema?
- Nu... ( spune si dupa face o pauza, luand o gura mare de aer, apoi continua)...doar ca...Tu cresti, te faci mare si frumoasa, ( zambesc), I-ar eu, sunt mai mereu departe, nu am timp sa te vad crescand...
Cred ca e pentru prima data cand tata are o discutie asa cu mine...acum are capul in jos, dar dupa cateva secunde si-l ridica si...daca ma uit atent, pot observa o lucire in ochii sai.
- Imbatranesc, Clara.
Asta chiar ma lasat fara cuvinte.
-Ce? Tata, nu e adevarad. Ma apropii de scaunul pe care sta si il i-au in brate.
-De unde ti-a venit ideea asta? Intreb dupa ce ma desprind din imbratisare.
-Pai...tu, Clara, si fratele tau, cresteti prea repede.
Il privesc si pot observa in ochii sai care stralucesc putin, i-ar glasul tau linistitor, usor ragusit un gram de tristete. Dupa cateva secunde in care nici unul nu mai spune nimic, deschid gura sa spun ceva, i-ar fix in acel moment, imi suna telefonul.
Ma uit o secunda la tata care da aprobator din cap, luandu-si cana de cafea si luand o gura.
Eu cum vorbe-am cu tata, eram asezata la nivelul lui pe scaun, asa ca ma ridic, fac cativa pasi inainte, i-au o gura de aer ca sa scap de acest sentiment si deschid apelul.

Comvorbire Telefonica:

- Alo?
-Neata, am...unde esti? Astept de 10 minute in fata casei tale si ma gande-am ca nu o sa mai fie nevoie sa te anunt ca o sa vin.
-A...eu, adica, te poti duce inainte, eu o sa vin cu autobuzul.
-Esti sigura? A...stiu care este problema. Esti inca suparata ca te-am lasat ieri sa vii singura?
-Ce? Nu, nu. Nu sunt suparata, doar ca, vreoiam sa mai i-au putin aer.
Ma intorc cu fata la tata care ma privea cu o fata nedumerita. Ii mimez pe buzele numele ,,Karina,, i-ar tata incuviinteaza din cap in timp ce se intoarce la munca pe laptop.
-Alo! Mai este cineva?
-Ha? Da, da.
Uitasem ca aveam telefonul in mana, si fara sa-mi dau seama, zambeam.
-Bine, atunci vorbim cand ajung, bine?,Continui eu dupa ce sunt sigura 100℅ ca am coborat cu picioarele pe pamant. S-au bine...90℅.
-Bine. Raspunde Karina print telefon.
Indepartez micuta cutiuta digitala de ureche, si apas butonul de terminare a apelului.

-Bine...am..tata, as vrea sa mai petrec ceva timp cu tine, si da stiu ca abea ai ajuns, si nu, nu imi face placere sa te las singur in casa asta mare dar...
Ma opresc cand il aud pe tata razand si uitanduse la mine.

-E in regula iubit-o. Spune inca razand in timp ce se apropie de mine, care ave-am capul in jos incercand sa imi indop rasul care vreoia sa iasa afara. Nici nu mi-am dat seama cat de mult vorbe-am.
-Oh...scumpo...
Zice tata in timp ce ma saruta pe obraz si imbratisandu-ma parinteste.
-Vezi? Ti-am zis eu ca cresti, desii la capitolul vorbarit, m-ai intrecut.
Radem amandoi apoi imi i-au papuci si geanta, in care imi pun telefonul. Si d-au sa plec dar atunci aud vocea tatei.
-Clara? Ai cu ce sa ajungi la scoala?
A-au...aici m-a pus in capcana.
Pai aici este riscul de ai spune adevarul, care ar fii, cu autobuzul, pentru ca i-am zis Karinei sa o i-a inaite, pe motivul ca ,,vreau sa i-au aer,,. S-au as putea sa spun ca ma duce un prieten, dar apoi mi-ar tine o morala despre cine este acest prieten si de unde il conosc. Ajungand apoi sa ma duca chiar el la scoala asa ca, ori ce varianta as alege, voi ajunge la scoala alaturi de tata.

-Cu autobuzul....spun incet, incercand sa afisez un zambet nevinovat.
-Ce sa faci? Cum adica cu autobuzul?
( Si incepem...)
-Pai tata eu...
-De ce ai vrea sa mergi cu autobuzul, cand ai afara o masina, echipata cu tot cu sofer, care te poate duce la scoala?
Zambesc, i-ar apoi deschid usa si iesim amandoi din casa.

Buna cititori, vreoiam doar sa va spun ca astept parerile voastre.
Lectura placuta in continuare!