Ultimul Cantec

Cold and simple

De cand eu si Braedan suntem logoditi, nu exista dimineata fara sa ma trezesc cu el langa mine. Desii la inceput, dupa ce le-am spus prietenilor mei ce s-a intamplat, au avut o reactie foarte stricta, iar Karina mi-a spus ca ar avea cateva dubii, dar eu sunt sigura ca de acum in colo vom fii doar noi. N vom m-ai lasa pe nimeni sa se bage intre noi vreodata. Ne-am gandit la planurile de nunta, nu ca ne-am grabii...dar in cateva luni este aniversarea zilei in care ne-am cunoscut. Nu imi pot inchipui cum a trecut timpul. Nu cred ca voi putea vreodata uita acea privire si conectiunea dintre noi ce la facut sa se opreasca din a-

-Hey, Olaf...la ce te gandesti?

Degetele sale parcurg conturul umarului meu, apoi jos pe mana, m-ai tarziu pe talie si solduri. Ma intorc spre el, privindu-l in ochi. Oare cum ma poate face sa ma simt atat de protejata doar stand langa mine?

- Nu e nimic important.

- Cand vine vorba de tine, e m-ai mult decat important. 

Zambesc apropiindu-ma de el si lasandu-i un sarut pe buze. Imi amintesc ca nu putem sta in pat toata ziua, azi am antrenament cu tata si e m-ai bine daca nu lipsesc. Inca nu i-am spus lui Braedan ca iau lectii de tras cu arma s-au lupte corp la corp, ma intreb dca stie.

-Ok, stii ca nu putem sta toata ziua in pat si apropo cred ca am uitat sa iti spun ceva.

-Faci antrenament corp la corp si tras cu arma?

Normal ca stie. Nu sunt nici macar surprinsa. Sunt la marginea patului, punandu-mi sutienul, apoi bluji si o bluza cu maneca lunga. 

- Crezi ca ai putea sa incepi sa te imbraci? Suntem putin in intarziere oricum. 

- Du-te, mananca putin si cand te vei intoarce eu voi fii gata. 

Acesta se da jos din pat, gol pusca si isi ia un prosop din dulap. Nu ma pot abtina dar sa incep sa rad. Acesta se intoarce spre mine i-ar eu imi acopar putin ochii.

-Ce e? 

De parca nu ar stii...o face intentionat. Ma intorc cu spatele fara ai raspunde la intrebare sa ma grabesc sa is din camera, atunci acesta incepe a rade, dar eu eram deja inafara camerei scuturandu-mi capul. Imi ascund zambetul si fac cativa pasi pe holul hotelului, jos spre cafenea.

Din perspectiva lui Braedan:

Felul in care Clara se rusineaza, felul in care obrajii sai prin o tenda de roz, demonstreaza faptul ca aceasta faptura s-a nascut pentru a fii inocanta. I-ar acesta inocenta a sa...poate devenii dintr-o data opusul in doar cateva secunde. Am invatat cateva lucruri despre Clara in ultimul timp, iar unul dintre ele este ca acum te iubeste, peste cateva momente te poseda. Fata asta e o adevarata provocare, desii e la inceput de drum. 

Apa dusului imi relaxeaza muschii instant, dar nu se compara cu efectul atingere-i lui Olaf. Ma poate relaxa si incorda din doar cateva miscari s-au atingeri, pana si privirea i ma face sa ma simt de parca ma are la degetul mic, si ce este m-ai rau, este ca ma face sa vreau m-ai mult. Sa implor pentru m-ai mult. Nici o fata s-au femeie nu a avut vreodata cest efect, de fapt, ele erau cele care implorau pentru m-ai mult...ea ma aduce intr-un loc in care nu am fost niciodata. Inca nu ma pot gandi la cum ar fii viata noastra peste cativa ani, vreau sa traiesc acum in prezent si sa trec peste tot. Ea ma face sa vreau sa imi las tot trecutul in urma. Ma are la degetul mic si o stie. I-ar daca nu, am sa ii arat. Doar gandul pielei ei perfecte ma face sa pierd controlul a ceea ce se intampla in jurul meu. 

Ies din dur, punandu-mi prosopul in jurul soldurilor, dar asta dupa ce imi usuc putin parul cu prosopul. Ies din camera si o gasesc pe Clara, stand pe scaunul din fata geamului, scriind de zor pe laptop-ul sau. Am observat ca nu pleca nicaieri fara el. Ma intreb ce este atat de important. Nu am motive sa fiu gelos in privinta sa, stiu ce fel de peroana este si nu ar face nimic din ceea ce iar ranii pe cei din jurul sau, chiar daca asta inseamna sa se raneasca pe ea insusi. Ma apropii de ea incet, aceasta nevazandu-ma. Imi pun nasul in parul ei, inspirandu-i aroma, in timp ce ii cuprind umerii si pieptul cu bratele.

- Ce face scriitoarea mea preferata?

- Scrie.

Ouch. Rece si simplu. Perfectiune intruchipata. Pana si cand e rece, e atat de frumoasa...Langa ea se afla doua cani cu cafea. Una din ele este deja bauta pe jumatate, iar cealalta e inacta. Ma indepartez de ea, apucanu-mi cana cu cafea intr-o mana, si luand o inghititura mica, opserv cum privirea se imi urmareste fiecare gest, ceea ce ma face sa zabesc inabusit. Vreau sa o las sa fiarba putin. Asta daca pot. Daca este ceva ce mi-a demonstrat, este ca ea este definitia controlului. Este ca si cum simte ce simte doar atunci cand vrea, s-au cand se lasa ea sa simta. E prima oara cand am intalnit pe cineva asa, e in complet control la fiecare miscare, gest, s-au sentiment. Nu inteleg cum poate face asta. Probabil nici ea nu stie, cel m-ai probabil nici nu a observat. 

Pun cana inapoi pe tablita de sticla, si ma apropii de dulap, punandu-mi hainele de ieri e mine.

- Spune-ai ca trebuie sa plecam?

- Aham. 

E suparata. S-au foarte concentrata a ceea ce face. O privesc si imi pot da seama ca a intrat cimplet in vraja lumii din capul sau. Cine stie ce se intampla acum acolo. As vrea sa o intreb ce face, dar deja stiu raspunsul. Imi va spune dar ca va termina in scurt timp. Pai, m-ai bine o aduc inapoi in lumea aceasta inainte sa dispara de tot. 

Chiar atunci cand imi deschid gura sa zic ceva, aceasta isi inchide laptop-ul si se ridica de pe scaun, punandu-si lapto-ul in geanta, apoi punandu-si jacketa de piele, ceea ce ii da un aer misterios si sexy. Nu pot sa mint, facem o echipa cat si un cuplu perfect. Ma inteleg, o inteleg. Ma iubeste si o iubesc. Acum parcurgem drumul spre spre receptie pentru a platii timpul petrecut aici. 

Iesim afara din hotel, eu sprijinind-o de talie, pana cand ajungem la motocicleta mea. Ii dau casca de rezerva din cutia motocicletei, si trebuie sa recunosc, aceasta bruneta este probabil si singura care a purtat acea casca. I se potriveste perfect cu jacketa sa de piele, de parca a fost nascuta in astfel de stil. Imi pun si eu casca, sa ma asez pe motocicleta. Pornesc mototrul abia dupa ce simt bratele Clarei in jurul meu, dupa care lasam hotelul in urma. Cred ca de asta mi-a fost cel m-ai dor. Sa ii simt bratele in jurul meu, in timp ce strada dispare sub roata motocicletei. Niciodata nu ia fost frica, de parca stia exact ce sa faca, cum sa reactioneze...Ea a fost facuta pentru mine.