Au trecut cateva zile de cand acei oameni m-au gasit, si mi-au oferit un acoperis deasupra capului. Sunt niste oameni buni, i-ar in aceste cateva zile in care au incercat sa ma ajute cum pot, am realizat cat de mult imi aduc aminte de familia si prietenii mei. Si...el. Inca sper ca ma va putea gasii cumva...aici nu este semnal asa ca nu pot contacta pe nimeni si una peste alta mi-am pierdut telefonul i-ar chiar daca cineva mi-ar putea imprumuta unul...nu retin nici un numar. In ultimul timp am petrecut ceva timp cu Louis, care se pare a fii un baiat foarte de treaba...mereu incearca sa imi ridice moralul.
De cand am ajuns aici, cosmarurile au reinceput sa apara. In fiecare dimineata ma trezesc transpirata, de obicei in jur de 3-4 A.M.
Ma intreb daca o sa-i m-ai revad vreodata pe ai mei...
-Hei, esti bine?
Louis isi face aparitia in spatele meu, asezandu-si o mana pe umarul meu.
-Nu stiu...crezi ca ii voi m-ai revedea vreodata?
-Bineinteles. Trebuie sa gandesti pozitiv. Este ceva ce am putea face pentru tine?
-Ati facut deja destul...inca nu am avut sansa sa va multumesc...in special tie. Daca nu m-ai fii gasit atunci...
-Hei...linisteste-te. Cina e gata. Haide.
Imi intinde mana pe care o apuc dupa care ma ridic de pe scaunul de langa fereastra. Asa imi trec de obicei zilele. E singurul loc care ma relaxeaza, intr-un fel. Acum e ora 8:45...uite asa a m-ai trecut o zii...incep sa ma obisnuiesc cu dorul de casa...de Braedan...dar la sfarsitul zilei, lacrimile sunt cele care imi raman alaturi. Ma simt pierduta...si singura. As da orice sa fiu acasa acum.
Uneori am impresia ca il vad...stand langa mine. S-au imaginea ochilor sai...Sentimentul acela de protectie pe care bratele lui mi-l ofera.
-Clara...esti bine?
-Hm?
Nu mi-am dat seama cand am ajuns la masa. Presupun ca visam din nou cu ochii deschisi.
-Am...imi pare rau...
-O draga, ma ingrijorezi...uita-te numai cat ai slabit...nici nu m-ai mananci de cateva zile. Stim ca vrei sa iti vrei familia inapoi, dar trebuie sa ramai puternica si sa ai rabdare pentru ai putea devedea din nou.
Are dreptate. Lacrimile imi inteapa ochii, nu conteaza cat de mult ma fortez sa le tin pentru ca incep sa imi curga pe obrazi.
Louis apare imediat langa mine, punandu-si bratele in jurul meu, oferandu-mi comfort. Ii raspund la imbratire, apoi dupa ce ne retragem, ochii imi zboara direct la privirea incetosata de lacrimi a mamei lui Louis. Aceasta apuca un servetel de pe masa tamponandul usor in zona ochilor.
Clipesc des pentru a alunga un al doilea rand de lacrimi.
-Sunteti minunati. Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine.
Le spun eu uitandu-ma la ei toti.
-Va sunt recunoscatoare.
-O draga...
Ofteaza femeia apucanduma de mana, lasandu-si privirea in jor.
-Ne-am fii dorit sa te putem ajuta m-ai mult.
Vorbeste in cele din urma tatal lui Louis.
-Ati facut deja destule, domnule.
Dupa cateva ore in care m-ai povestim si radem la povestirile parintilor lui Louis despre el.
Este si timpul sa merg in pat, deoarece imi simt pleoapele lasandu-se grele.
Ma asez cat de comfortabil pot in pat, inchizand ochii incercand sa adorm.
Dupa cateva incercari in care incerc sa adorm dar de fiecare data amintirile mi-a distrus sansa de a adormi, ma ridic din pat verificand ceasul de pe perete. 1:26.
Oftez dupa care imi i-au un scaun pe care il asez langa fereastra. Imi pun capul pe brate, urmarind stelele marunte de pe cerul intunecat al nopti. Luna prina isi face si ea aparitia pe cer, stralucind m-ai tare decat orice alta stea.
Brusc in cap imi apare o noua amintire in care eu si Braedan vorbe-am despre cat de departe este luna. El mi-a povestit despre un timp in care era singur pe un deal inalt pe care s-a asezat si a inceput sa se uite spre stele. Daca imi aduc aminte bine a zis si ceva despre o Luna prina...ma rog, a zis ca dupa cateva secunde a inceput sa se simta atat de singur in univers...eu l-am intrebat daca toti oamenii se simt singuri la un moment dat, apoi el mi-a spus ca pana si universul se simte uneori singur...dar ca mereu este cineva acolo pentru toti.
Acum ca inteleg ce vrea sa spuna ma intreb daca undeva acolo m-ai exista un alt univers...unul diferit...un dublu univers.
Somnul isi face aparitia facandu-ma sa imi inchid pleoapele. Adorm pe pervazul geamului gandundu-ma la mine si Braedan impreuna.
CITEȘTI
Ultimul Cantec
RomanceNiciodata sa nu incerci sa lupti impotriva universulul, pentru ca el v-a castiga. El face regulile. El spune ce e gresit si ce este corect. Intri in lupta. Pierzi. Cazi. Si oricat de mult ai vrea sa continui, nu mai ai putere. Va fi ultima speranta...
