Ultimul Cantec

I promise you. Promise.

Doamne ma omoara picioarele. Tocuri idioate. De cum ajung acasa, le si arunc din picioare. Intru in sufragerie si ma asez pe fotoliu. Nu am observat niciodata cat de comfortabil e. Ma intind atat cat imi permine, si inchid ochii. Nici nu mai stiu cat e ceasul. Tot ce vreau acum este sa scap de rochia asta, desii e superba.
Dar picioarele inca nu imi dau voie sa ma ridic.
Imi inchid ochii pret de cateva  secunde, dupa care aud pe cineva deschizand usa. Sigur este tata, asa ca nici nu ma mai fortez sa deschid ochii. E ciudat simt un corp cum se apropie de mine.
O...Clara, cred ca ai nevoie de un somn. De acun vezi si oameni prin casa, mai lipseste sa auzi voci.
-Hei Frumoasa Adormita, cred ca ar fii bine sa mai inchizi usa de la intrare.
Imi deschid imediat ochii care deja privesc in niste oceane fara sfarsit.
-Buna. Spune si zambeste.
-E real, s-au am adormit eu pe fotoliu?
Un mic zambet i se strecoara pe buze.
-Nu stiu. De obicei iti apar in vise. Ma intreaba apropiinduse mai mult de mine. Suficient cat sa uit ca poate veni cineva chiar acum. Si acel cineva sa fie tata.
-Ce fapt ai c-am inceput sa apari peste tot.
Un alt zambet care ma inmoaie mai mult isi face aparitia pe chipul s-au scufundat in intunericul camerei. Singura lumina fiind acum doar a lunii ce isi trece lenes razele prin geam.
-De ce ai venit. Intreb dintr-o data.
-Nu stiu. Pribabil pentru a lua inapoi ceva.
Ce? Dar eu tin minte ca si-a luat geaca.
Stai, daca se refera la ce cred eu...
-Ce?... Raspund atat de incet incat nu cred ca m-a auzit.
Zambeste apoi se ridica in picioare, indreptandu-se apre bucatarie.
-O sa afli... Spune in timp ce isi intoarce doar jumatate de cap. Dar nu acum.Apoi se intoarce si isi continua drumul.
Clilesc des incercand sa-mi dau seama ce tocmai s-a intamplat. Ma ridic de pe fotoliu, uitand de durerea de picioare, indreptandu-ma spre locul in care el sta acum.
Ajung si il vad stand cu spatele la mine, privind absent spre geam. In jurul lui se observa un usor fum gri, ce iese dinspre el.
Odata ce ma simte se intoarce cu fata la mine, i-ar acum ii pot vedea mai bine fata. Tigara ce o avea in mana o stange si o arunca la cos, timp in care eu doar stau si il privesc. Se apropie de mine lent, exact ca un leu pe cale sa isi atace prada.
Isi aseaza usor mana pe obrazul meu, cuprinzandu-mi si o mare parte din gat in mana lui mare. Cealalta i se aseaza pe talia mea, aducandu-ma mai aproape de el.
Nu pot explica in cuvinte toate senzatiile care imi traverseaza corpul acum. Ochii sai ma privesc atat de adanc, de parca ar vrea sa imi citeasca prin suflet. Se apripie mai mult de mine, pana cand ajung sa-i simt respiratia usoara pe buze. Suntem atat de aproape, si in acelasi timp stiu ca este gresit tot ce se intampla. Dar in acelasi timp se simte atat de corect. Eu. El. Totul. Si in atat de putin timp am devenit noi. Noi si nimic.
Acum suntem atat de aproape incat pare ca suntem doar o singura persoana. Doua suflete ce au devenit unul. Noi. Aici. Acum. Se simte atat de corect, desii e gresit.
Acum, daca nu m-ar fii tinut el sunt sugura ca as fii cazut. Dar as fii fericita sa cad, atata timp cat el ma tine in brate.
Imi mangaie tandru obrazul, apoi buzele i se despart usor.
-Trebuie sa plec.
Imi sopteste atat de incept incat cuvintele m-i se izbesc de buze.
As vrea sa protestez dar nu pot scoate nici un cuvant. Vad in ochii lui ca nu vrea sa plece. Nici eu nu vreau, de  ce nu poate ingheta timpul in loc acum?
De ce nu putem ramane asa? De ce trebuie sa fie gresit, dar tot odata atat de corect?
Isi lasa mana usor sa cada, jos pe mana mea, pana cand ajunge la palma. Ma i-a de pana dupa care o ridica usor pana in dreptul obrazului s-au.
Imi atinge usor degetele de pielea s-a fina apoi isi aseaza barbia pe umarul meu. Isi apropie usor buzele de urechea mea si sopteste.
-O sa mai vin. Oricum trebuie sa ma intorc dupa ce am lasat.
Dupa ce sopteste asta se indeparteaza usor de mine, i-ar mana ce si-o tinea pe talia mea, acum este luata de la locul ei.
Singura atingere dintre noi e acum doar mana mea ce continua sa-i atinga obrazul.
Se indeparteaza din ce in ce mai mult pana cand ajunge in dreptul usii de la iesire.
Brusc, o raceala puternica imi ingheata tot corpul inclusiv stomagul care m-i se strange dureros.
Imi dau seama ca pana acum nu am simtit nimic inafara de caldura. Caldura cu care m-a invelit in aura lui.
I-ar acum, totul e gheata.
Deschide usa de la intrare, apoi imi mai arunca inca o privire. Deschid gura sa spun ceva, ceva neinteles, cred.
Nu stiu ce as putea spune, desii daca am inteles eu bine, trebuie sa plece ceva mai departe cred.
-O sa te intorci? Atat reusesc sa spun. As vrea sa spun mai multe, dar nu si-ar avea rostul.
-Mereu.  Spune zambind apoi se apropie de mine, din ce in ce mai mult, pana cand buzele sale fac contact cu obrazul meu stang.
Se retrage apoi pleaca fara sa mai spuna ceva.
Buzele m-i se despart, i-ar mana m-i se aseaza pe locul unde el...pai cred ca asta a fost mai degraba o promisiune .
O promisiune ca se va intoarce.