Ultimul Cantec

Double date

Convorbire telefonica:

-Ce idee super! Normal ca o sa vin. Stii cumva locatia unde de intalnim?
-A...la mine. ( Cred)
-Bine atunci, in jumatate de ora sunt la tine.

Convorbire Telefonica incheiata.
Tocmai ce am anuntat-o pe Karina de aceasta ,,dubla intalnire,, si normal ca i s-a parut o idee grozava. La fel si lui Tom care era cu ea.

Asa...eu cred ca sunt gata...in jumatate de ora ajunge si Karina, i-ar...telefonul, e chiar pe masa. Sa nu uit.
Daca tot sunt gata si trebuie sa astept, macar sa imi fac o gustare.
Cobor scarile pana in bucatarie, care asa cum ma asteptam...goala.
Imi i-au niste capsuni din frigider, le spal apoi le pun pe masa. I-au crema mea preferata de ciocolata, nutella, apoi i-au o farfurie mai mare.
Karina adora desertul/gustarea asta.
Pregaresc niste aluat, dupa care ung capsunele cu nutella apoi le inmoi in aluat.
Dupa asta le prajesc in ulei si voila.
Gustarea perfecta.
Imi i-au farfuria si o asez frumos pe masa, luand una din delicatesele mele.
Sunt absolut incredibile, nu alta.
Ma apuc sa strang putin de prin urma, i-ar cand sunt aproape sa termin, soneria se aude.
Ma indrept spre usa deschizand-o.
-Ola cica...ce...ha...astea sunt cumva...?
Exact asa cum ma asteptam, nici nu a intrat bine si deja imi ataca delicatesele. Incep sa rad atunci cand crema de ciocolata ii acopera toata portiunea barbiei.
-Mai usor...pastreaza si pentru baieti.
-Ah-ha!
Nici nu ma baga baga in seama.
Ma asez si eu pe fotoliu, asteptand sa auzim un clacson de masina.
Am un sentiment ciudat in legatura cu asta.
(Clacson)
-Au ajuns.
-Nu...nu am terminat. Eu le i-au cu mine.
Ma bufneste rasul numai cat aud de asta.
-

Bine atunci...mancacioas-o.
Le i-a pe toate cate au mai ramas si imi arunca o provide de zici ca vrea sa ma ,,manance,,.
Zambesc si ies din casa cu Karina in spatele meu.
Baietii ne asteapta langa masina, chiar in fata  casei mele.
Ne observa cand ajungem jos si ne fac cu mana.
-Hei... Spune Karina cu gura plina.
Pe toti trei ne bufneste rasul, i-ar eu ajungand nu stiu cum, chiar langa geamul masinii.
-Ce sunt alea ?
Intreaba Tom facand semn spre desertul preferat al Karinei. Aceasta asteapta pana ce termina de inghitit, dupa care raspunde privindu-ma pe mine.
-Astea...sunt motivul pentru care eu si Clara sumtem cele mai bune prietene.
Auci...asta chiar m-a ranit.
-Hm...Clara le-a facut?
Parca par uimiti. Da' ce ma? Eu nu stiu sa fac nimic?
-Aha...vreti si voi?
-Sigur...
Karina ii serveste pe baieti cu cate una pe rand dupa care imi da ai mie una.
Eu astept sa vad reactiile de pe fata tuturor care apropo...parca au muscat din Rai.
-Tu le-ai facut?
Ma intreaba baietii deodata.
-Da...de ce sunteti asa de surprinsi.
Ha! Vine si randul meu sa vorbesc. Hai sa va vad acum. Se uita unul la altul apoi din nou la mine.
-Poti te rog sa te muti la mine?
Ma intreaba Tom luand o gura din ,,ciocopuna,, mea. Asa le zic eu.
-Hei! Sunt si eu aici.
Zice Karina lovindul in brat.
-Scuze...doar ca...cate din-trastea poti sa faci?
Incepem toti sa radem dupa care ne urcam in masina.
Tom cu Karina in fata i-ar eu cu Fast in spate. Hm...e a treia oara cand ii spun asa. A inceput sa ma prinda.
Masina porneste i-ar eu ma pun sa ma uit pe geam. Asta bineintele dupa ce il deschid. Dupa cateva secunde simt o mana pe spate desii...nu m-am speriat.
Scot capul de pe geam si dau de...i-a ghiciti.
-Ce?
-Asa ma iei?
- Nu e prima oara cand te vad pe ziua de astazi.
Rade scurt la afirmatia mea dupa care se lasa pe spate.
-Si...cum ai dormit azi noapte?
-Serios?
-Nu...in gluma.
-A...ma gande-am eu.
Alt raset. Desii ma intorc inapoi la locul meu de la geam, nu ma pot abtine si zambesc.
:
:
:
-Am ajuns.
Privesc putin imprejurimile si pare un carnaval.
-La carnaval?
Intreb eu inca privind copii cu vata de zahar in mana, masinutele ce se tamponeaza...si teroarea, de care imi era frica inca din copilarie. Caracatita.
Aceasta are mai multe ,,brate,, fiecare cu loc pentru pasageri. La prima vedere pare ok, dar odata ce te-ai pus...
-Hei! Clara!
-Hm...da.
-Te-am intrebat unde vrei sa mergem.
-Eu? Hm... I-a sa ma gandesc...masinute!
Imediat incep sa alerg pana acolo ca un copil mic ce tocmai are aprobarea de la parinti sa faca ce vrea.
Ma duc sa cumpar fise pentru masinute.
- Patru fise va rog.
Vanzatorul m-i le da imediat dupa care platesc.
Ajung si ceilalti, si ne ducem sa alegem masinutele.
Karina vrea cu Tom...deci asta inseamna ca...
-Ce? Doar e o dubla intalnire, nu?
Imi face semn spre masinuta galbena cu rosu dar si mult negru.
-Da...sigur.
Parca si vad ca o sa ne dea afara.
Rad inconstient la acest gand daf cand imi revin ma asez pe locul meu din dreapta.
-Vreau si eu sa conduc.
-Prea tarziu.
Si incepem....masinutele incep sa se izbeasca una in alta...asta pana cand intram noi.
Cred ca am inceput deja sa ma rog.
Doamne, da sa ajungem intregi acasa. Omul asta e nebun. Cred ca ne-am lovit de vreo 20 de persoane pana acum. Parca o face intentionat.
-Ce e Olaf? Ti-e frica de niste viteza?
-Nu. Mi-e frica sa nu plonjam in aer. Si in caz ca nu ti-ai dat seama, eu nu am parasuta.
Incepe sa rada i-ar un alt ghiont in piept din cauza unei masini ce tocmai s-a izbit cu fata masinei in ,,portbagajul,, nostru si-a facut aparitia.
-Au...
-Hahaha...

Dupa ce am terminat cursa ne-am luat o vata de zahar si a fost randul Karinei sa aleaga. Si cum o stiu eu normal ca vrea sa imi faca zile fripte.
Nu...de ce asta? Din toate. Tocmai...trenuletul dragostei.
Of...hai sa inceoem.

Insfarsit am terminat.
Ei... N-a fost chiar atat de rau pana la urma.
Acum urmeaza Tom.
-Eu vreau sa mananc ceva. Dupa toate inimioarele alea roz...cred ca voi avea un cosmar diseara.
Incepem toti sa radem si mergem la o masa unde se pregatesc mai multe.
Peste...cartofi...aripi...mancare de carnaval.
Eu mi-am luat o cola si cartofi prajiti.

Dupa ce terminam ne mai plimbam un pic, apoi e randul lui Fast.
-Deci, e randul meu da...bine...sa vedem. Aleg...ce zice-ti de caracatita?
Gata. Gluma se ingroasa. Eu nu ma urc in aia nici moarta.
-A nu. Eu nu ma urc in aia.
-De ce Olaf? Ti-e frica?
O nici sa nu te gandesti, nu o sa-ti dau satisfactia asta.
-Normal ca nu...doar ca abea am mancat si...pe bune, mai sunt si altele. De ce tocmai aici?
-Haide Olaf...daca vii promit ca o sa castic un urs mare pentru tine.
O frate... De ce? De ce eu?
-Bine...hai sa o facem.

Nici dupa doua secunde de la ce a pornit...incep sa tip ca apucata, in momentul asta nu-mi mai pasa de ce ma tin, numai sa nu zbor la 3 metri deasupra pamantului.
Toata mancarea pe care am mancat-o imi vine inapoi. Pun pariu ca sunt galbena la fata.
Am ochii in chisi si ma tin de tot ce pot.

Insfarsit...s-a terminat!
Doamne multumesc! Mai am putin si imi vine sa pup pamantul.
-Esti bine?  Pari c-am palida.
Tu razi cumva de mine?
-Tu...tu esti devina. Numai tu...
-Clara! Dumnezeule nu-mi vine sa cred ca te-ai dat in aia.
Si ia-to si pe prietena mea ce m-a oprit din ai spune vreo doua...
-Ti-ai invins frica.
Imi da o imbratisare care mi-a adus mai sus cartofii aia.
-A...deci de asta....stiam eu ca ti-e frica.
Acum daca privirea mea ar putea ucide ar fii facut-o de mult.
-Aha. Si tie. Tie de ce ti-e frica domnule ,,nu mi-e frica de nimic,,?
Toti trei rad i-ar eu mor aici.
-Haide. Ti-am promis un urs, nu?
:
:
:
Acum ceasul e vreo 5-6 pm. Karina si Tom au plecat nu stiu unde, i-ar eu si Fast am ramas. Doar ca acum sunt cu el in masina indreptandu-ne spre...
-Unde mergem?
-Sa iti arat ceva.
...sa imi arate ceva.
-Ceva, mai exact?
-O casa...
O ce?! O casa? Pentru cine? Vrea sa se mute s-au cum? Si de ce are nevoie de mine pentru asta?
-Adica o casa?
-Pai, o casa este ceva din lemn...
-Stiu ce e o casa. Traiesc in-truna, mai tii minte? Ai inceput sa o vizitezi din ce in ce mai des, in special camera mea.
Mai si rade.
Dupa aceasta ,,discutie,, complet ,,normala,, m-am focusat mai mult pe privelistea frumoasa se apus.
Da, deja s-a inserat.
-Se intuneca...
-Si?
-Si...trebuie sa fiu acasa pana la 10 pm.
-Bine.
-Bine? Atat?
-Mai vrei altceva? Chiar te rog... Am urechile ciulite.
-A...atunci o sa auzi asta. Esti nebun!
-Stiu.
-Oooo...da-mi ursul. Pacar cu el pot sa vorbesc normal!
Isi scapa zambetul alb la vedere si intinde mana pe bancheta din spate tragandu-l pe urs si punadu-mil in brate.
Incep sa strang ursul tare si sa imi afund capul in blana s-a maronie.
Macar tu ma intelegi! Nu esti ca el.
Doamne, ajuta-ma sa raman sanatoasa la mine...ca dupa seara seara asta, o sa am nevoie.

Si inca un capitol! Yeyyyy!!!
Lectura placuta!!
A...da, scuzati-mi greselile gramaticale...nu prea am avut timp sa corectez.
Urmatorul capitol v-a fi postat saptamana viitoare, Miercuri.
Va puupp!!! 😁