Ultimul Cantec

We have to escape this place

De cand sunt aici, Chris imi face vizite aproape zilnic, i-ar de obicei atunci cand pleaca nu imi da nici o explicatie. 

Uneori se poarta destul de dragut cu mine, aproape ca cu un prieten. Este singura persoana cu care am m-ai vorbit de cand sunt aici. 

Imi este atat de dor de Braedan...ma intreb daca o sa m-ai ies vreodata de aici.

Aud doua batai in usa, apoi un scartait dupa care usa se deschide i-ar pe ea intra Chris.

-Neata printesa, azi avem de facut ceva important.

Acesta casca dupa care se apropie.

-Ce ai zice sa facem o plimbare.

-Ce vrei sa spui? O sa ies de aici?

-Pai asta depinde de cum te porti tu.

Da. I-ar uneori poate fii un adevarat nemernic.

Imi dau ochii peste cap dupa care ma ridic de pe salteaua ce mi-a adus-o Chris acum cateva zile, pe post de pat.

-Unde mergem?

-Pai daca ti-as m-ai spune...unde ar m-ai fii surpriza?

-Tipic tie. Nu stiam ca este o surpriza.

-Da, da, acum grabeste-te, nu avem mult timp.

-Stai...nu e nici o masina...?

-Nu, nu e nici o masina. Nu ai spus tu ca vrei sa iesi din locul asta?

-Ce legatura are asta cu...stai, Chris...de ce nu imi spui cu adevarat de ce esti aici acum?

-Uite, de cand esti aici...nu ma asteptam sa fii asa cum esti. Ma asteptam sa primesc o fitoasa de bani gata caruia nu ii pasa de nimic decat de ea. Si tu...tu nu esti asa.

-Um...Merci?

-Asa ca...azi evadezi. Grabeste-te, asa cum ti-am spus nu avem mult timp.

Nu imi vinea sa cred ce aud. S-au ce vad, Chris ma ajuta sa evadez de aici. O sa fiu libera din nou. Ma pot intoarce acasa...asta e sansa mea. Dar daca est o capcana?

-Hei, daca nu te grabesti nu o sa m-ai iesi de aici.

-Care-i planul?

-Asa...planul  e destul de simplu. Trebuie doar sa ne asiguram ca drumul este liber.

-Bun...si cum facem asta?

-Pai aici...o sa ai nevoie de astea.

Scoate dintr-o geanta ce  tinea pe umar o peruca blonda,o uniforma veche, o sapca si niste ochelari de soare cu lentila neagra.

-Nimeni nu te va recunoaste cu astea.

Mi le intinde si continui sa ma holbez cand la ele cand la el.

-Haide, sa nu-mi spui ca ai preferinte la uniformele vechi...

-Chris...multumesc.

-Sigur, cu placere...acum pune-ti astea si o sa-mi multumesti m-ai tarziu.

Cu un ultim zambet iese afara din camera si ma lasa sa imi pun noua ,,costumatia,,.

Dupa ce ultima piesa este pusa Chris intra pe usa tinand o oglinda.

-Nimeni nu o sa te recunoasca cu haidele astea.

Ma privesc in oglinda si nu imi vine sa cred ce vad. Parul meu natural nu se m-ai vede din cauza peruci dar pare atat de murdar ca si pielea mea de altfel. Cum ies de aici, o sa am nevoie de o baie.

-Esti gata?

Trag aer adanc in piept gandindu-ma ca acesta este ultima mea sansa de a m-ai iesi de aici in viata. Mie frica? Da. Dar mie atat de dor de casa...trebuie sa ma intorc. Asta e tot ce conteaza.

-Gata.

Si atiunea incepe.

In doar cateva secunde iesim amandoi din cabina uitandu-ne in toate partile ca nu cumva sa ne vada cineva.

-Liber. Haide.

Stau cat se poate de aproape de Chris si incerc sa-i urmez toate instrunctiunile.

De odata ma gandesc ca tipii astea pot fii inarmati i-ar noi suntem lipsiti de orice aparare. Plus padurea e mare chiar daca e lumina afara ne poate iesi in cale oricand un animal salbatic. Imi indepartez aceste ganduri din minte si imi aduc aminte ca trebuie sa fiu curajoasa daca vreau sa-mi m-ai vad familia si prietenii vreodata. Tata trebuie sa fie foarte ingrijorat.

-Clara...Stai aproape. 

Si deodata il vad...este imens, stand in patru late mari si paroase, se indreapta spre noi.

Chris scoate o arma ce o tinea la curea si o indreapta spre urs.

Deci Chris chiar s-a gandit la toate.

-Clara nu misca.

Sa ma misc? Nu as putea nici daca as vrea.

Un foc de arma se aude din locul unde este cabina i-ar ursul o i-a la fuga in directia opusa.

Chris isi pune arma la loc dupa care examineza pentru cateva secunde sunetul ce a speriat ursul.

-Au aflat. Trebuie sa fugim, haide.

-Stii pe unde trebuie sa o luam?

-Tu ce crezi? Te-a m-ai vizitat cineva in afara de mine pana acum?

-Serios? Asta chiar nu e momentul pentru o cearta copilareasca.

-Nu, nu e. Haide.

Ma apuca de mana dupa care incepem sa fugim atat de repede ca picioarele aproape isi pierd echilibrul.

-Haide, Clara, nu te oprii...continua sa alergi!

Si asta si fac. Ignor durerea de picioare si ma agat m-ai bine de mana lui Chris dupa care imi fortez picioarele sa alerge m-ai repede.

Alergam printre copaci, si alergam si alergam pana cand picioarele imi cedeaza.

-Chris...lasa-ma o secunda sa...nu m-ai pot alerga.

Respiratia mie grea i-ar picioarele imi sunt parca din jeleu. Dupa ce ies de aici sigur o sa ies la alergat m-ai des. Chris nici nu pare afectat s-au obosit macar.

-Cred ca putem sa incetinim putin, dar trebuie sa continuam. Cu cat m-ai repede mergem, cu atat m-ai usor va fii sa ajungem in oras. Haide, ne asteapta o masina cativa kilometri m-ai incolo.

Aprob din cap dupa care continui sa merg in urma lui Chris.

Ceva nu este bine...instinctul imi spune ca cineva ne urmareste.

-Chris...cred ca cineva ne...

I-ar un foc de arma de aude puternic, fanandu-mi urechile sa vibreze.

Dintre copaci apare o figura cunoscuta...este...o Doamne..este chiar...Justin.

-Justin? Ce cauti tu aici? 

-Nu o lua personal Clara dar...ce sa-i faci? Presupun ca uneori viata nu e dreapta, ha?

-Si tu...

Isi indreapta privirea spre Chris.

-Tata nu va fii prea fericit cand va afla ca l-ai tradat.

-Atat eu cat si Chris suntem inghetati.

-Justin...tu? Dar nu are nici un sens...Ce legatura ai tu cu toate astea?

-Ooo...deci sa inteleg ca tatal tau inca nu ti-a spus cu ce se ocupa, asa-i? Pai, cred ca e timplul sa aflii adevarul.