Ultimul Cantec

Trust is gaining

-Ha ha ha....iti m-ai amintesti de poza asta?

Femeia ce tocmai am inceput sa o cunosc m-ai bine imi intinde o poza cu un baietel putin m-ai mic de vreo 7ani care se tine in brate o masinuta. Are zambetul pana la urechi si imi pot da seama imediat de cine e vorba. Se pare ca zambetul nu se chimba niciodata.

-Iti m-ai amintesti masinuta aceia?

Se intoarce catre fiul ei intrebandu-l. Apoi vazand ca nu scoate nici un cuvant, continua.

-Era jucaria lui preferata. Indiferent de cate jucarii in cumparam acea masinuta parea ca este m-ai speciala pentru el. O lua cu el peste tot. Chiar si in prima zii de gradinita. Oh, tin minte si acum cum tinea masinuta strans in brate in timp ce mergea catre gradinita. I-ar apoi intr-o pauza un baiat a venit la el si i-a luat-o ca sa se joace....tin minte cum a inceput sa planga pana când i-a dat-o inapoi si....

-A...mama, mama, cred ca avem destule detalii.

Mama sa ii zambeste luandui o mana intra ei.

In tot acest timp eu doar am stat si am ascultat-o pana când ,,cineva,, a decis sa o intrerupa. Ma uit urat la el dupa care acesta ridica pana libera in aer in semn de predare iar mama acestuia incepe sa rada.

Pana acum am discutat de o suta de lucruri. Unele despre Braedan si despre ea. Am ajuns sa ne strigam pe nume. Mie mi s-a parut putin ciudat atunci când mia spus sa renunt la pronumele de politete si ca se simte m-ai bine daca ii spun pe nume. Esmeralda.

-Oh, copii s-a facut destul de tarziu, cred ca ri fii bine sa nu-ti lasi parintii sa-si faca griji, Clara. Sunt sigura ca deja sunt ingrijorati.

Incerc sa ii spun ca e in regula dar deja se ridica de pe scaun asa ca ii urmez si eu gestul si apoi Braedan.

Ne apropiem de usa, eu luandu-mi geaca pe mine si pregatindu-ma de plecare. In cele din urma Esmeralda vine si ma ia in brate, de data asta raspunzandu-i, i-ar lui Braedan ii da un sarut pe obraz.

-Buna seara doam....Esmeralda. Scuze...tot uit.

-Oh, draga nu ai de ce sa iti ceri scuze.

-Noapte buna mama.

-Noapte buna copii. Aveti grija....Si Braedan...putem sa vorbim putin intre patru ochi?

Se vede lejeritatea cu care ii vorbeste asa ca nu cred ca este ceva de rau. Braedan imi face semn sa il astept langa motocicleta i-ar ei ii raspund print-o miscare a capului in semn ca am inteles.

Discutia acestora nu dureaza prea mult deoarece in 5-6 minute il pot vedea pe Braedan venind spre mine.

-Hei...

-Ti-am lipsit?

-Ai fii vrut tu.

Ii scapa un zambet desii incearca sa ii ascunda.

-Vad ca te-ai gandit la cateva replici cat timp am fost plecat.

-Hm? A...da. Pentru ca eu in 5-6 minute am avut timp sa ma gândesc la asta.

-Te intereseaza sibiectul?

-Ce subiect?

-Haide...nu te preface...stiu ca iti storci creierii in momentul asta doar pentru a gasii o intrebare care m-ar face sa iti spun despre ce am vorbit.

-Ce? Bine, daca tu crezi ca ma intereseaza atat de mult de ce nu imi spui odata?

-Hm. Exact ce spune-am.

Expir zgomotos dupa care ma urc in masina. Ma mira putin faptul ca era deschisa desii imi aduc aminte faptul ca Braedan a blocat-o dupa ce am coborat.

Vine si el pe partea cealalta a masinii urcandu-se la volan.

Imi las capul pe spate atunci când masina porneste si incerc sa imi golesc creierul de toate, inchizandu-mi ochii.

Fara sa imi dau seama, somnul ma fura facandu-ma sa simt ca nu m-ai exista nimic in jurul meu.

:

:

:

-Hei....

-Hm? Am ajuns?

Imi scot centura care nu stiu cum a aparut in jurul meu, apoi deschid portiera sa ies dar ceva ma trage de mana inapoi cu atata forta in cat ajung rezemata de alt ceva, deja cunoscut.

O mana ce o simt pe spate apoi buzele imi sunt acaparate intr-un sarut. Raman putin uimita de gestul sau atat de brusc si...tandru, in acelasi timp.

Dupa ce ne despartim din sarut raamanem cateva minute doar privindune.

-Pentru ce a fost asta?

Intreb dupa ce imi simt glasul cum revine.

-In ultimul timp am avut niste zile grele. Cred ca ave-am nevoie de asta.

Si din nou raman fara cuvinte.

-Stii, daca vrei imi poti spune...bineinteles doar daca vrei.

-Vreau...Dar nu pot. Nu acum.

Si dintr-o data privirea sa se transforma intr-una trista. Desii isi fereste capul pot vedea cu usurinta ca ceva il deranjeaza.

Din reflex imi asez mana pe umarul sau i-ar acesta se intoarce.

-Clara...nu vreau sa te m-ai mint.

Sa ma minta? Cum adica sa ma minta? Oare se refera la noi? Totul a fot o minciuna?

Fara sa imi dau seama in ochi mi se formeaza o mica lacrima pe care incerc sa o indepartez. Brusc o parere de rau incepe sa nu imi m-ai dea pace.

Acesta isi aseaza palma pe obrazul meu indemnandu-ma sa il privesc in ochi.

Dupa ce simt acea lacrima ca se indeparteaza de ochi, si se scurge pe obraz, sunt gata sa ies din masina, dar sunt din nou trasa si indemnata sa raman.

-Nu este ceea ce crezi tu.

Imi spune cu o voce linistitoare punandusi degetul mare in locul in care mia curs lacrima, acum ramanand doar o dara de putin rimel pe care il avea-am.

-Uite...stiu ca ai multe semne de intrebare...dar iti promit ca iti voi spune totul. Doar ca trebuie sa ai incredere in mine.

-Incredere? Braedan tu te auzi ce spui? Cum as putea sa am incredere cand tu apropape ca ma joci pe degete? Imi spui ca o sa-mi spui totul...apoi pomenesti de nu stiu ce minciuna si imi spui sa am incredere in tine? Braedan increderea se castiga.

Acum singura intrebare pe care o am in cap nu imi da pace. Este aceasi intrebare care mi-a umplut capul cu tot felul de intrebari legate de el. Acum toate acele intrebari se rezuma doar la una. O singura intrebare. Care va lega totul. Pana acum nu am avut crajul sa i-opun....ne stiind daca va intelege sensul intrebarii. Si indiferent de raspuns trebuie sa-mi promit ca voi ramane puternica si voi judeca inainte sa izbucnesc. Intrebarea va fii pusa...dar o alta intrebare isi face loc....voi fii pregatita sa aud raspunsul? S-au sa il accept? Pana acum m-am lasat dusa de val. Si am incercat sa ascund ceea ce gande-am. Dar este timpul sa incep sa vorbesc. Nu m-ai sunt aceiasi fata de pe vremea cand traia mama. Acum am crescut. Ma schimb. Si intr-un final...ma maturizez. I-ar aceasta intrebare are o mare legatura cu maturizarea.

Asa ca fara sa m-ai ezit, imi adun curajul acum, pana nu ma razgandesc...

-Braedan....cine esti cu adevarat?