Ultimul Cantec

"Violet"

Sase luni m-ai tarziu:

Eu si Braedan suntem logoditi de ceva vreme, i-ar acum ca ne-am luat un apartament al nostru, Braedan lucreaza la aceiasi companie ca si mine, iar Karina e insarcinata in sapte luni, Braedan si Tom sunt in sufragerie si se uita la un meci de fotbal, in timp ce eu si Karina suntem in bucatarie, facand planuri pentru copilul ce are sa se nasca, dar si pentru nunta dintre mine si Braedan ce va avea loc pe 17 Iulie. Pana atunci m-ai sunt inca 5 luni, dar ne gande-am ca avem multe de planificat, asa ca o luam in timp. Eu am ales data nuntii, iar imediat ce i-am spus lui Braedan, a inteles de ce. Este ziua in care ne-am cunoscut pentru prima oara. Tin minte acea zii de parca ar fii fost ieri...acea privire...

-Deci, Clara...ce parere ai de trandafiri?

Karina ma scoate din micul meu moment de amintiri, este posibil sa nu fii auzit un cuvand din ce a spus in afara de ultima propozitie?

-Trandafiri?

-Da, sunt florile tale preferate, stii tu, pentru buchet...oh.

Aceasta se incordeaza putin, si isi pune mana be burta unde copilul probabil a lovit.

-Esti bine?

Intreb, asezandu-i mana pe umar.

-Da, se pare ca s-a c-am plictisit de una singura acolo. 

Am aflat acum trei luni ca are o fetita sanatoasa foc. Imi aduc aminte momentul in care Karina a anuntat ca e insarcinata, atunci avea trei luni...toti am fost bucurisi pentru ea si tom, insa nici unul dintre ei nu si-au facut planuri pentru ziua cea mare inca. Negande-am ca am putea sa o facem amandoua odata, dar Karina merita momentul sau unic si special.

-Te-ai gandit la un nume pentru fetita?

-Intr-un fel...Tom spune ca toate sunt ciudate...

Isi mangaie usor burtica in timp ce se relaxeaza. Ii intind un pahar cu apa, i-ar aceasta il accepta imediat.

-Merci.

In ultimul timp, ma tot gande-am cum totul este atat de relaxant si fericit...Cu James intr-un azil bine construit, de unde nu m-ai poate face rau nimanui cu mintea s-a rea. Ultima oara cad l-am vazut, am fost acum cinci luni, cand m-a rapit pentru ca aparent, sotia s-a- ups...vreoiam sa spun fosta s-a sotie, s-a ucis, chiar in ziua nuntii lor. Se pare ca totul a luat o intarsatura atunci cand tata mi-a spus ca in trecut, acestia erau prieteni, i-ar Melissa era fortata de James sa se casatoreasca cu el. Ea insa il iubea pe tata, dar el era deja insurat cu mama. Asta sa petrecut inainte sa fiu nascuta, asa ca nu am avut de unde sa stiu. Tata a aflat m-ai tarziu, asta dupa ce Melissa a lasat un bilet. Tata a vrut sa o ajute, dar era prea tarziu. James a jurat sa se razbune pe tata, crezand ca era vina lui. Cu timpul, James a inebunit, cu gandul ca ma va distruge pe mine, i-ar atunci cand m-a rapit, am gasit o poza cu Melissa, atunci am inteles tot. Se pare ca semanam izbitor de mult, i-ar can James ma vazut pentru prima oara, a crezut ca sunt ea. Atunci a fost cand a incercat sa...ma forteze, dar din fericire, politia a ajuns la timp.

Cu sase luni in urma: 

Ajung la cladirea "secreta" unde trupa tatei se antreneaza de obicei. cumva, Braedan stia deja drumul...nu cred ca are rost sa m-ai intreb. Cei de aici ma numesc "V", dar numele intreg e "Violet". Pentru a stii asta, trebuie sa stii un cod ce doar cei de aici il stiu. Este necesar pentru intrusi, asta e ce ne tine cladirea "secreta" pentru cei de afara.

Ajung in fata paznicului de la intrare, dupa care ma opresc pentru o cercetare rapida.

-Bun venit domnisoara V, codul va rog.

-XPDY54, sunt asteptata.

-Violet...tatal tau e deja inauntru...cine e el?

Se uita la Braedan in timp ce acesta pare de parca incearca sa inteleaga ce se intampla. Presupun ca nu a stiu partea asta.

-E cu mine. 

-Inteles.

Acesta ne lasa sa intram pe portile mari din metal, eu mergand cu cativa pasi inaintea lui Braeda, cand acesta ajunge in dreptul meu, apucandu-mi mana.

-Ce e cu...ce-a fost aia?

-Ala e un cod ce doar cei de aici il stiu. Sunt o agentie de mafie foarte bine precauti in discretie si...secrete. Violet este numele meu de aici. Ca sa stii asta ai nevoie de un cod. Pentru ce-i ce nu stiu, porecla e V. Atunci cand cineva nu stie asta, de obicel sunt intrusi, dar asta nu se prea intampla. 

-Aha, si care este codul?

-Ai ceva sa notezi?

-Il voi tine minte. Vin-o aici.

Ma trage m-ai aproape de el, ca sa ii pot sopti la ureche, dar il opresc  cu o mana.

-E in regula. Toti ce-i de aici il stiu. Daca ar fii un intrus acel mic beculet-sonerie, o sa porneasca alarma. Codul este " XPDY54."

Acesta face un semn cu capul, in sens de intelegere, dupa care ne indreptam spre vestiarul meu, pentru a-mi pune echipamentul.

Acesta ma asteapta afara, in timp ce imi pun colantii negru destul de mulati, topul, geaca si cizmele, cu tot cu manusi si bine inteles, bratara cu o tehnologie 3D ce se poate tranforma imediat intr-un fel de protectie anti-glont, dar este si insigna acestei cladiri, fara ea, nu te poti identifica. Am invatat asta acum ceva timp, dar trebuie sa recunosc, la inceput mi-a fost putin greu sa ma integrez, apoi i-am cunoscut pe cei de aici, i-ar acum suntem un fel de "gasca" a mafieil. Ciudat, ha? Ei m-au invatat sa lupt, sa trag cu arma, cutite, sageti, si bine inteles, lupte corp la corp.

Imi leg parul intr-o coada de cal sus, si imi las geanta cu celelalte hainde in dulapiorul din metal.

Ies din vestiar, i-ar Braedan se holbeaza oriunde dar la fata mea.

-Hei...am lucruri sa iti arat, haide. Apropo, m-ai intai trebuie sa vorbim cu tata, nu o sa fie usor, inca nu i-am spun ca te-ai intors.

Acesta inodeaza din cap si ma urmeaza pana la biroul tatei.