Next Shifting

Capitolul 7

"Aileen Smith, treci în față la ascultare te rog."

Mă ridic din bancă şi mă conformez cerinței profesoarei de fizică.E în regulă, măcar la materia asta mă descurc.

După ce îmi pune o serie de întrebări şi reuşesc să iau o notă destul de mare, profesoara se uită la mine şi mă întreabă :

"Ai vreun frate mai mare în şcoală?"

Mă uit la ea confuză.

"Nu, dar am o soră mai mică.De ce mă întrebați?"

"Îmi amintești de un elev de al meu din clasa de electronică.Cei din ultimul an." continuă ea.

Privirea ei devine gânditoare.

"Hmm, dar nu, nu aveți cum să fiți frați.Tocmai mi-am amintit că aveți nume diferite de familie."

Profa îşi trece mâna prin părul negru şi voluminos, iar ochii săi verzi-albaștri se mută de pe mine pe uşă, atunci când discuția ne este întreruptă de o bătaie în uşa clasei.Profesoara strigă "intră!" şi în secunda următoare o figură înaltă îşi face apariția.

Nu pot să cred.Deci nu se putea întâmpla ceva mai clişeic de atât.Fir-ar ele de coincidențe.

"Bună ziua, sunt elevul de serviciu pe şcoală, îmi permiteți să fac un anunț?"

Nici nu mai sunt atentă la ce se petrece şi cu atât mai puțin la profesoară.Nu fac altceva decât să mă holbez la tipul blond din uşă şi la felul în care buzele i se mişcă.

Încetează, Aileen.

"Mulțumim." se aude corul clasei mele iar eu revin la realitate.

Daniel dispare pe ușă iar eu rămân perplexă.Ce Dumnezeu a pălăvrăgit el acolo cât timp m-am holbat la el și la ochii lui albaștri...sau verzi...sau căprui? Stai, ce culoare au ochii lui?

"Ce coincidență, el este elevul de care îți spuneam." zice profesoara și lasă un mic râset să îi scape, iar eu îi zâmbesc.

"Oh, serios?"

"Da.În fine, poți să te duci la loc.Te-ai descurcat foarte bine azi."

De unde și până unde i se pare ei că semănăm noi?

Mă aşez în bancă, iar Kate se uită la mine cu aceeaşi expresie şocată ca şi mine.

"Cumva era...?" începe ea.

"Da."

"Păi şi nu...?"

"Nu, nu cred că m-a recunoscut."

"Ai fost atentă măcar la ce a spus?" întreabă și pot vedea cum un rânjet se așterne pe chipul ei.

Da, am fost cea mai atentă.Să știi că am reținut tot cât timp am încercat să îmi revin din șoc și cât timp am stat să mă gândesc ce culoare au ochii lui.

"Azi luăm bursele.Trebuie să mergem în sala de sport după ore pentru ceremonie."

Mă uit puțin ciudat la ea.Sincer, aștept să îmi dea o palmă peste față și să mă readucă la realitate.Toate fazele astea mi-au dat creierii peste cap.Dar, nu primesc nicio palmă.Kate se întoarce cu capul în caietul ei iar eu încerc să fiu atentă la ce predă profa pentru că sincer, am cam uitat că se află în clasă.

. . .

Ca la o ceremonie de orice fel, sala de sport este exact așa cum mă așteptam.Plină.Toți elevii sunt repartizați pe clase iar eu nu fac altceva decât să caut grămada de oameni în care se află colegii mei.Sau mai bine spus, colegele.Suntem foarte multe fete la mine în clasă, vreo douăzeci și șase, iar băieți sunt doar trei.