Next Shifting

Capitolul 62

Peste aproximativ 6 luni...

Oh, da, șase luni fără probleme.

"Cum adică șașe luni?" presupun că vă întrebați.

Ei bine, șase luni în care nimeni nu a avut nimic cu mine, șase luni în care m-am simțit fericită, șase luni în care am avut parte numai de vești bune.

Suntem deja în luna septembrie și am început ultimul an de liceu.În cazul în care vă întrebați, Daniel a luat cu brio examenul final la engleză, dat fiind faptul că am avut timp să îl ajut să învețe.Știți voi...vorbesc despre examenele alea pentru care am dat și simulări la care se prea poate să fi trișat puțin.Stați liniștiți, va urma să dau și eu examene la sfârșitul anului și am început din timp să învăț cu el la nenorocita de matematică.Abia aștept să îi flutur sub nas rezultatul meu doamnei Engel...asta dacă va fi un rezultat demn de laudă.Creierul meu dă eroare la materia asta de fiecare dată, după cum știți foarte bine.

Legat de înot, că de la acest sport a plecat toată povestea...nu vă faceți griji.Am reînceput antrenamentele la scurt timp după situația cu Holden Appleby.Ai mei au aflat de operația la ochi când au realizat că trag chiulul de la antrenamente și au reacționat mai bine decât credeam.Iar acum văd impecabil.Revenind, Jackson m-a antrenat mai intens decât l-a antrenat pe tata vreodată și ghiciți ce!

M-am calificat la Jocurile Olimpice!

Îi vine cuiva să creadă? Pentru că mie nu.O să înot alături de cele mai cunoscute nume din istoria înotului de performanță.Imaginați-vă doar!

Oh, să nu uităm.Țineți minte când am stabilit de comun acord cu Daniel să se apuce și el de înot? Ei bine, acum lui Jackson îi macină creierii două ființe, nu numai una.Doar că el nu face performanță.Iar pe lângă înot, merge în paralel cu prietenii lui la sală și nici nu vreți să știți ce bine arată acum.A pus masă musculară și dacă înainte intimida prin înălțime, acum o face și prin constituție.

M-am lăsat de voluntariat, dacă vă treceau întrebări legate de asta prin cap.Asociația a fost desființată.

Dar ceilalți? Cu ei ce s-a întâmplat?

Ei bine, să o luăm încetul cu încetul.

Sora mea, Davina, este cât se poate de fericită alături de Kade.Relația lor este oficială în adevăratul sens al cuvântului, iar părinții mei și gașca Sherwood sunt perfect de acord cu asta, dat fiind că nu suntem rude.

Daniel s-a înscris la facultatea la care și-a dorit să meargă.A lucrat pe timpul verii și a reușit să mai strângă ceva bani.În câteva săptămâni va începe și el cursurile.

Kate, prietena mea cea mai bună, e într-o relație stabilă cu Tyler după cum probabil știați și au o influență incredibil de faină unul asupra celuilalt.Tyler s-a lăsat de metodele sale ilegale de a face bani și și-a construit o afacere împreună cu Xander, un amic de al nostru, iar Kate învață și ea ca și mine pe rupte pentru examene încă de la începutul anului.Nu de alta, dar e cea mai bună metodă dacă nu vrei să se adune prea mult pe final.

Addy Frank s-a mutat din oraș, la un alt liceu, ceea ce pentru mine este o ușurare de nici nu vă puteți imagina...naiba să o ia.O persoană în minus care să mă calce pe nervi, dorință îndeplinită.

Vladimir Nilsen, acel coleg puțin nebun al lui Daniel, a fost internat la spitalul de psihiatrie.Mă întreb oare...de ce?

Aparent suferă de psihopatie.

Nici nu mă mir.

Mason, vecinul lui Kate și amicul lui Daniel, a plecat din țară, având în vedere că și el a scăpat de chinul liceului. 

După cum puteți vedea, fiecare începe ușor să își construiască viața lui.

La ce concluzie am ajuns eu după toate cele întâmplate?

Să o luăm cu începutul.

Acum mult timp în urmă, obișnuiam să fiu cam asocială de fel.Eram foarte timidă, închisă în mine și nu puteam să înghit mai bine de jumătate dintre persoanele care se învârteau în jurul meu.Viața mea nu se învârtea decât în jurul a trei chestii : școală, prieteni (și ăia aproape deloc) și antrenamente.Era acea rutină clasică, ce consta în trezitul înainte de răsărit, mersul la școală, apoi din nou la antrenament și tot așa.Eram plictisită de mine și de viața mea.Nu se întâmpla nimic palpitant, fiecare zi a mea fiind nici albă nici neagră, ci gri.

Nu eram mulțumită de mine.Da, eram sportivă, dar nu îmi plăcea cum arăt.Aveam o groază de insecurități și oamenii făceau glume la adresa lor.Mulți spuneau că arăt ca un băiat, asta până să mă înalț puțin și să mai dau jos câteva kilograme.Nu, nu am fost obeză, dar erau anumite chestii care nu intrau în concordanță cu fizicul de înotător.Nici prea feminină nu am obișnuit să fiu, și nici la ora asta nu pot spune că s-a schimbat prea tare lucrul ăsta, dar pot purta o rochie fără să mă simt aiurea.Nu și fuste, pentru că nu le suport, dar să trecem peste asta.

Mergeam mai mereu cu capul în pământ și nu eram mulțumită de viața mea.

Ei bine, de la o vreme, am început să trăiesc experiențe mai bune, dar și mai rele.Am văzut cum e să iubești cu adevărat, am văzut cum e să fii mințit, am trecut prin depresie, am văzut ce înseamnă fericirea, curajul, frica, am văzut ce înseamnă să îți pară rău cu adevărat pentru ce ai făcut.

Am văzut ce înseamnă să nu te dai bătut indiferent de circumstanțe.

Am zâmbit sincer, nu forțat.Am avut motive pentru care am zâmbit cu adevărat.

Au fost și motive pentru care am plâns, dar știm cu toții că fără lucruri rele nu ar exista lucruri bune.

Viața mea a oscilat între alb și negru și nu a mai ajuns deloc în zona gri.

Exact cum îmi doream.

Lucrurile pe care le-am trăit m-au făcut să devin exact așa cum îmi doream să fiu.Dacă pun versiunea mea din prezent cu cea din trecut ajungem la două personalități opuse.

Aproape.

Cândva îmi doream să nu fi existat, dar acum? Acum simt că trăiesc.

Era să uit.Țineți minte că începusem să scriu o continuare la ceea ce a scris tata? Țineți minte că vorbisem cu Daniel să colaborăm la cartea respectivă? Ei bine, la urma urmei am reușit să o terminăm, chiar dacă am stat cu nopțile să terminăm capitolele.

Dar am terminat.

Iar voi?

Tocmai ați ajuns la finalul ei.

SFÂRȘIT.