Next Shifting

Capitolul 14

"Daniel, stai puțin!" aud vocea mamei strigând după mine.

Rămân blocat în mijlocul holului.Plămânii mei calcă accelerația până la fund.Practic simt că respir dar că nu am aer suficient.Nici măcar eu nu știu de ce sunt atât de panicat și șocat.Dar cred că m-am obișnuit atât de tare cu lipsa lor, încât am trăit cu senzația abandonului, așa că e un șoc pentru mine să vin acasă ca în orice altă zi normală și să mă trezesc cu ei în pragul ușii așa pe nepusă-masă.

Mă holbez la ai mei ca pinguinul la valiză.

"Știm că am lipsit foarte mult timp de acasă și că te-ai simțit abandonat.Te înțelegem dacă ești în șoc." continuă ea.

Îmi crește tensiunea.Simt cum îmi fierbe sângele.

"Mda, mulțumesc de grijă." răspund eu cât se poate de rece.

Orice emoție de pe fața mea dispare, în ciuda faptului că toate ligamentele îmi tremură.Sunt ca o scândură.

"Nu e nevoie să fii rece." spune tata."Suntem și noi conștienți de greșeala noastră, dar știi foarte bine că nu am avut încotro."

"Și ați ales să plecați așa pur și simplu fără să dați măcar un semn de viață sau să întrebați dacă mai suntem întregi?" ridic tonul."Voi realizați cam câte chestii am avut pe cap?"

"Știm, fiule, dar..."

"Nu m-ai lăsat să termin."

Furia mi se citește ușor pe chip.Mă mențin pe poziții și continui să îmi vărs nervii în fața lor.

"Pentru voi a fost ușor să plecați și să îmi spuneți să mă descurc, corect?Dar v-a durut fix în cot de faptul că mai aveam un frate mai mic de care trebuia să am grijă, că trebuia să am grijă și de casă și de mine și de școală și că bani nu aveam de unde să scot!"

Tata se încruntă.

"Păi și atunci cum ai făcut rost de permis?Și cum ai reușit să îți cumperi mașină?"

"Asta nu te privește pe tine!Am fost nevoit să fac singur rost de bani, doar nu vă așteptați să stau cu mâinile în sân și să nu fac nimic.Mie mi-a păsat de mine și de frate-miu, spre deosebire de voi."

"Te-ai angajat?"

"Am spus că nu vă privește pe voi."

De ce mama naibii l-ar interesa pe vreunul dintre ei de unde am făcut eu rost de bani?Nici măcar nu i-a interesat dacă mai trăim și brusc le pasă de unde am scos eu bani de mașină?Nu e problema nimănui, știu eu foarte bine de unde, chiar dacă nu e cea mai bună cale, dar măcar am reușit să supraviețuiesc.Și chiar am supraviețuit cu bine.Cu greu, dar cu bine.Am reușit să nu trăim ca la săraci, totuși.

Am supraviețuit prin "jocuri".

"Faza e că noi am vrea să ne revanșăm." intervine mama."Pentru toată lipsa noastră.Am realizat amândoi greșeala imensă pe care am făcut-o."

"Și cum se presupune că ar trebui să vă revanșați? Venind brusc acasă și băgându-mă într-un șoc de încep să îmi tremure genunchii?Apărând pe nepusă-masă și făcându-l pe Mike să fugă cât colo?"

"Frate-tu' se sperie mai ușor, suportă mai greu șocul decât tine ținând cont că e mai mic." spune tata.

"O zici de parcă nu ar fi copilul tău.De parcă mi-ar aparține doar mie.Chiar și el s-a obișnuit în lipsa voastră, de ce crezi că s-a speriat în halul ăsta când v-a văzut?Se simte ciudat în preajma voastră."