Next Shifting

Capitolul 20

PERSPECTIVA LUI DANIEL

Mă doare gâtul îngrozitor atunci când mă trezesc.Cred că am dormit strâmb.Se mai întâmplă uneori să adorm în cine știe ce poziții de contorsionist.Și ținând cont de faptul că nu am dormit singur în pat și că sunt un lungan...da.Cu siguranță am dormit cu vreun os întors pe dos.

Ceasul arată ora șapte fix.Nici măcar nu am pus vreo alarmă.Cred că pur și simplu m-am obișnuit să mă trezesc la ora asta.Mă rog, nu că ar conta prea tare.Oricum nu e o problemă dacă întârzii la școală.Și chiar dacă ar fi, nu mi-ar păsa.

Realizez că Aileen nu e în pat.Să înțeleg că s-a trezit deja.Probabil că e la bucătărie.Mă schimb în hainele de ieri și mă duc până la baie să îmi arunc cu niște apă pe ochi și să îmi clătesc puțin gura.De ce naiba nu mi-am luat o periuță de dinți la mine?

Poate pentru că nu știai că rămâi la Aileen peste noapte, deșteptule.

În momentul în care intru în bucătăie, îmi dau seama că nici aici nu e nimeni.Mă duc să verific în dormitorul alor ei, chit că nu țin să invadez spațiul personal al acestora.Nici aici nu e.Poate pe balcon? Nu. Unde a plecat?

Mă duc la ea în cameră și îmi iau telefonul de pe noptieră pentru a o suna.Ies pe hol și mă plimb de colo-colo cu telefonul în mână, iar în momentul în care acesta începe să sune, aud pe cineva descuind ușa.Dacă nu e ea te rog, Doamne, să nu fie altcineva înafară de Hayden.Altfel m-aș simți tare ciudat și probabil că de data asta chiar m-aș speria.

Realizez că rugămințile mi-au fost ascultate în momentul în care văd în fața ochilor părul blond al piticei mele.Oftând puternic și închizând telefonul, o întreb :

"Pe unde ai fost așa devreme?"

Își ridică sprâncenele și începe să râdă.

"Am fost la antrenament, Daniel.Ca în fiecare dimineață."

Logic.Bună dimineața, Daniel.

"Și...acum trebuie să mergem la școală, sau..."

De ce mi s-au împotmolit brusc cuvintele în gură?

Se apropie de mine și se întinde, bătându-mă ușor pe umăr.

"Tu încă nu te-ai trezit cum trebuie, nu?"

Nici pomeneală.

Mă uit la ea cât se poate de confuz.Am băut eu aseară și nu mai știu nimic de mine sau ceva de genul ăsta?

"Sunt confuz.Despre ce Dumnezeu e vorba?" izbutesc să spun.

"E sâmbătă, Wolfie.Stai acasă azi."

Wolfie? Hai că pe asta nu am mai auzit-o.

"Deci am ajuns în stadiul ăla în care ne punem porecle." spun eu, chinuindu-mă să nu râd ca ultimul apucat.

"Acasă la mine, am uitat să adaug." continuă ea, de parcă nu ar fi auzit ce vreau să spun.

Își lasă geanta de antrenament jos și aruncă de pe ea straturile de haine, rămânând doar în pantaloni de trening și un tricou.Se duce în bucătărie iar eu mă țin ca un scaiete după ea.

"Ce s-a întâmplat și ce e cu atitudinea asta de badass la tine, Aileen?"

Pune jos una dintre ceștile pe care le-a scos dintr-un dulap și se uită la mine de parcă cine știe ce vrajă învățată la Hogwarts (1) am rostit.

"Ce vrei să spui"?

"Nu știu.Mi se pare că te porți diferit."

Tace din gură pentru câteva secunde.Ori sunt eu nebun, ori ceva chiar s-a întâmplat cu ea.Își înclină capul într-o parte și se uită la mine, aștepând să continui.