Next Shifting

Capitolul 52

Ajungem înapoi acasă la Daniel și ne dezbrăcăm de hainele pline de zăpadă.E abia ora doisprezece.Am luat mâncare în drum spre casă deci putem spune că pentru masa de prânz nu își asumă nimeni riscul provocării unui incendiu de mari proporții.Mă schimb în niște haine mai confortabile și călduroase, deoarece, contrar așteptărilor în ceea ce mă privește, sunt amorțită de frig.

Mă duc în bucătărie pentru niște apă.Daniel vine și el din dormitor iar atunci când ajunge în pragul ușii, se sprijină de el și își presează fruntea cu degetele.Exact ca azi dimineață.

Mă apropii de el.

"Iar ai amețit?" îl întreb.

"Mhm, cred că da..." mormăie el.

"Ce ți se întâmplă?"

"Asta mă întreb și eu."

Ne așezăm pe scaune, fiecare la locul lui.Dacă mă uit mai atentă, pare puțin cam palid la față.Pe fruntea lui se zăresc câteva picături mici de transpirație.Ia stai, transpirație? Tocmai a venit de la bulgăreală și suntem înghețați de frig. Cum naiba să transpire?

Serios acum, ce are?

Își duce dosul palmei către frunte să își șteragă picurii respectivi și mai observ o chestie.Îi tremură mâinile.Arată de parcă i s-ar fi făcut brusc rău.Dar...de la ce?

Mă duc lângă el și îi cuprind chipul în palme pentru a-l analiza cu mai multă atenție.

"Daniel, ești bine?"

"Nu...nu prea."

"Ce e cu tine? Chiar nu ai idee ? Ai mâncat ceva stricat? Ai răcit?"

"Aileen, se întâmplă din an în paști să răcesc.Și de obicei răceala nu are un debut atât de brusc."

"Vrei să mergem la doctor? Sau să chemăm unul?"

"N-nu, nu...o să fiu bine."

Îmi trag scaunul și mă așez lângă el.

"Nu înțeleg nimic.Toate bune și pe urmă te văd amețit, palid, transpirat și tremurând."

"La naiba, iar mă doare capul."

Își trece degetele prin păr.Îl cuprind pe după umăr și încerc să îl ridic.

"Hai să te ducem în pat.Poate ai nevoie de odihnă.E foarte posibil să fi răcit totuși.Nu vrei să îți fac un ceai cald?"

"Ești sigură că vezi bine cât să umbli la aragaz?"

"Da.Mă mai împiedic eu de propriile picioare pentru că mi se mai încețoșează vederea, dar mă descurc...cât de cât."

"Bine atunci.Cred că mi-ar prinde bine."

"Dar hai în pat mai întâi."

Îl duc spre dormitor.Îi cuprind trupul cu brațele.

"Doamne, dar în ce hal tremuri.Nu ți-e frig?"

"Transpir ca naiba, de unde frig?"

"Bine punctat." râd eu.

Se urcă în pat și își trage pătura până la mijloc.Îmi trec ușor o mână prin părul lui și îl sărut blând pe frunte.Mă duc la bucătărie să fac ceaiul și în maxim zece minute sunt înapoi cu două căni mari.Mă urc în pat lângă el după ce îi dau ceașca.

"Ești sigur totuși că nu ai răcit?"

"Ți-am mai spus, eu nu –"

Cuvintele îi sunt întrerupte de un acces puternic de tuse.