Next Shifting

Capitolul 39

Dimineață mă trezesc cu mult înaintea lui Aileen.De mult timp am căpătat obiceiul de a mă trezi foarte devreme.Cred că e șase și jumătate dimineața sau ceva de genul.Nu cred că am dormit suficient, dar nu am de ales.Trebuie să merg la liceu.Și nu am chef.Și trebuie să o trezesc pe Aileen.Dar nu fac nimic înainte de a-mi da cu niște apă rece pe față, de a-mi bea cafeaua și de a fuma o țigară.Trebuie să capăt energie cumva iar cafeaua e sfântă din punctul ăsta de vedere.

Mă ridic din pat și mă îndrept spre toaletă.Când mă uit în oglindă, realizez că încruntarea pe care începusem a o avea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru în ultimele luni a dispărut, iar restul chipului nu îmi mai e așa de încordat.De când cu pauza dintre mine și Aileen, se putea citea în permanență furia din ochii mei.Acum...parcă toate s-au evaporat.Pur și simplu.Sunt aceeași persoană care eram înainte.Sau, poate că sunt chiar o persoană mai bună.Și realizez că ăsta e efectul pe care îl are ea asupra mea.

Mă face un om mai bun.Mă face mai fericit.Prezența ei, simpla ei prezență îmi lipește un zâmbet de toată frumuseața pe buze.Ideea de a o avea lângă mine mă relaxează și mă face să uit de faptul că am fost abandonat (oarecum) pentru atâta timp.Mă face să simt cât de plăcut este să ai pe cineva lângă tine care să te înțeleagă și să te sprijine.Îmi face viața mai bună.

În regulă.Destul cu gândurile sentimentale.E cazul să mă spăl pe dinți.

Peste câteva minute ajung în bucătărie și încep să îmi fac cafeaua.Defapt, cred că o să fac două.Și o trezesc pe Aileen după.Deschid geamul ca să simt aerul rece al dimineții de Ianuarie pentru a mă asigura că mă trezesc cum trebuie.Nu de alta, dar cu toată apa rece și cu toată cafeaua pe care o beau, parcă tot simt nevoia să mă întorc în pat ca să dorm.Da, să știți că dormeam foarte bine.Dormeam cum nu am mai făcut-o în viața mea.

Îmi aprind o țigară din pachetul de pe pervazul geamului și las fumul să îmi inunde plămânii.Poate că ar trebui să mă las de fumat.De fapt, nu "poate", ci sigur.Cu siguranță ar trebui să mă las de fumat.Știm cu toții că fumatul nu aduce niciun avantaj și că sun probabil ca un fricos acum, dar pur și simplu sunt conștient că eu nu fumam foarte mult înainte și că acum am devenit dependent de țigări.E aiurea.Se pierd o grămadă de bani pe viciul ăsta, iar eu țin acum cu dinții de ce mi-a rămas până când termin cu școala și o să mă pot angaja.Nu știu dacă o să mă duc la facultate.Nu știu ce o să fac cu viitorul meu.Și sincer, nu îmi mai arde deloc să stau să tocesc.Mi-ar plăcea să am capacitatea mentală necesară urmării unei facultăți, dar nu am nici asta, nici răbdarea de care am nevoie.Da, sunt un dezastru complet.Rămâne de văzut ce o să fac.

Când termin acest minunat proces prin care îmi provoc singur cancer pulmonar și după ce așez cafelele pe masă, mă duc să o trezesc pe Aileen.Odată ajuns lângă pat, încep să îmi trec mâna prin șuvițele ei de păr blond și să o mângâi blând pe spate până se trezește.Ochii săi albaștri se deschid încet și când mă observă îmi zâmbește.Se întinde și se ridică în șezut.

"Neața." îi spun."Ai dormit bine?"

Dă din cap afirmativ.

"Dar tu?" mă întreabă.

Are vocea ușor răgușită.

"Mai bine ca niciodată."

Îi dau la o parte câteva șuvițe rebele de pe față și o sărut pe frunte.

"Dă-mi voie să îți stric ziua.Trebuie să mergem la liceu."

Își dă ochii peste cap și se trântește cu capul înapoi în pernă.Mă dau mai aproape de ea.