Next Shifting

Capitolul 46

Da, o zi incredibilă.Exact așa cum am zis.Ne-am adunat la mine în bucătărie toată gașca Smith cu jumătate din gașca Wolf.

Sau ar trebui să zic gașca Wolfie ca să îmi mai terorizez puțin prietenul? Nu? Nu? Bine, fie.

Îmi era dor să am o stare așa de bună.Tocmai am stabilit două recorduri.Am venit acasă cu două medalii de aur și cu o gașcă de oameni mândri de mine.

Dar cel mai important este că m-am făcut pe mine mândră.Sunt o înotătoare bună.Deși am negat asta ani întregi, sunt o înotătoare bună, dacă nu cumva printre cei mai buni de la noi de la bazin.Am fost aclamată de întreaga mulțime cu un motiv, nu pe ochi frumoși.

Tata a venit cu ideea să comandăm niște pizza, așa că doamnelor și domnilor, vă prezint un grup de șase gurmanzi cu flămânda de mine în frunte.Înotul provoacă foamete.

Ne întindem la discuții și la glume până pe undeva pe la miezul nopții...poate chiar până la unu noaptea.Sau chiar mai târziu.În tot acest timp, mamei îi vine ideea de a scoate și ceva alcool...și ne punem pe treabă.

Având în vedere că nu prea mă îmbăt, pot să beau până mor, că nu se va întâmpla mare lucru.

Pe de altă parte, mama și Davina...se fac praștie dacă beau mai mult de două pahare, indiferent de băutură.Asta doar dacă are alcool, evident.Așa că nu beau mai mult de atât.

Rămâne de văzut în ce stadiu ajunge bradul de lângă mine...și fratele său care e tot cât un brad de înalt.

În mod vizibil, Daniel are o stare mult mai bună.Râde o grămadă și face tot felul de glume, drept pentru care și restul râdem cu lacrimi.Văd că umorul lui crește la alcool.Și nu, nu e beat.E doar în punctul ăla în care alcoolul te face să te simți bine.Mike a băut numai un pahar.Eu, tata și Daniel...vreo trei.Sau poate patru, dar cine mai ține socoteala?

"Îi mai este somn cuiva?" întreabă Davina pe la ora două.

"Mie...puțin.Dar încă supraviețuiesc." zic eu.

"Mie chiar îmi este somn." zice Mike."Mergem și noi acasă?" se uită la Daniel.

"În regulă, frate-miu.Mergem."

După ce se termină distracția și îi conducem pe Mike și pe Daniel la ușă, luându-ne la revedere de la ei, mergem la somn.Sunt ruptă de oboseală și mă doare toată musculatura.Dar a meritat.Merită să îmi rup fiecare mușchi din mine.A fost o zi genială și sper să mai trăiesc așa ceva cât de curând posibil.

. . .

Noaptea trece repede și eu încă nu mă simt suficient de odihnită.Mă trezesc undeva în jurul orei zece.E duminică.Sper că nu am prea multe teme pentru mâine.Defapt, chiar dacă le-aș avea, nu le-aș face, pentru că nu am niciun chef.

Mă ridic din pat și mă îndrept spre duș.Deși am făcut duș și ieri după competiție, mirosul de clor nu mi s-a dus din piele.Defapt, mirosul de clor nu se duce niciodată, dar orice încercare de a-l îndepărta merită.

Dacă ești înotător, știi foarte bine că parfumul tău se numește "esență de clor".

Intru în duș și las apa să curgă.Încerc să mă trezesc cât pot de repede, pentru că mă scoate din minți să stau în stadiul ăsta de legumă adormită.Cred că o să îmi fac și o cafea.Oricum toată lumea din casă doarme.Sper că s-a trezit și Daniel, poate reușesc astfel să îl sun că mă plictisesc de moarte dacă nu am cu cine vorbi.

Am chef să ies undeva azi.Nu e nicio șansă să stau și să atârn degeaba prin casă, chiar dacă asta fac de obicei în timpul meu liber.

După ce ies și mă usuc, mă duc să îmi fac și o cafea, după cum am zis.Dar nu înainte de a da telefon.