Next Shifting

Capitolul 59

Mă trezesc mai devreme decât am plănuit și nu mai pot adormi înapoi.

Soarele abia-abia răsare și eu deja sunt cu ochii pe pereți.Nu am dormit niciodată așa de bine și e una dintre puținele zile în care pot spune că m-am trezit odihnită.

De obicei îmi cad ochii în gură chiar și după ce dorm mai bine de opt ore.Da, dacă ar fi după mine, jumătate din zi probabil aș dormi.

Mă ridic în șezut și mă întind puțin, apoi îmi iau telefonul.E șapte dimineața.Pentru unii șapte dimineața e extrem de devreme, dar pentru mine, fiind obișnuită să mă trezesc la ora cinci pentru antrenamente, înseamnă că am dormit până târziu. Eh, dacă stau să mă gândesc, m-am trezit mai devreme decât voiam, cu toate astea. 

Nu am mai fost demult la antrenamentele de dimineață.Parcă îmi e dor.

Păcat că mai trebuie să stau nițel, din cauza operației la ochi, care nu îmi permite să mă duc la bazin încă.

În fine, azi prefer să nu mă gândesc nici la școală nici la înot.

Mă duc până la baie ca să mă reîmprospătez cu un duș, apoi mă usuc și mă îmbrac bine.Ies pe verandă pentru a inspira aerul rece al iernii.Atâta timp cât nu îmi îngheață până și oasele în mine, îmi place iarna.Oricum am preferat întotdeauna frigul în locul căldurii excesive după cum știm cu toții foarte bine.

Mă sprijin de o margine de lemn și mă uit în jur.Am ocazia să văd mai bine brazii înalți din jurul căbănuțelor.Suntem la poalele munților și la marginea unei păduri în același timp.E superb.Acum nu mai ninge, dar e puțină ceață.Totul arată efectiv ca un peisaj dintr-ăla pe care îl vezi numai în poze.

Când începe să mi se facă pielea de găină mă decid să intru înapoi în casă.Din cauza faptului că pot fi o neîndemânatică, trântesc ușa din greșeală iar Daniel tresare cât colo din somn.Are o moacă extrem de hazlie și de somnoroasă, cu șuvițele de păr în toate direcțiile.

"Am zis că a explodat cine știe ce bombă." zice el.

"Scuzeee, nu am vrut să te trezesc.Dar totuși, 'neața." râd eu.

"Poate pentru tine.Știi ce frumos visam?" se hilizește și el.

Mă apropii de pat, îi cuprind chipul în palme și îl sărut blând pe frunte.

"Sper ca măcar asta să te ajute să mă ierți." zâmbesc.

"Bine, fie.De data asta te iert."

Face o pauză scurtă, la care adaugă :

"Subliniez.De data asta."

"Data viitoare am să încerc să nu mai trântesc ușa ca la nebuni."

Se ridică și el din pat și se întinde.

"Nu am să te întreb ce ai visat." spun eu.

"Foarte bine faci.Nu a fost vreun vis prea sfânt oricum."

Încep să râd.

"Mă duc să fac un duș." spune el."Vii și tu?"

"De data asta mă tem că am să te refuz, am făcut deja duș când dormea și patul sub tine."

"Bine atunci." îmi zâmbește.

După ce aud cum ușa de la baie se închide, caut ceva de mâncare.Mă roade stomacul.Mă uit în frigiderul mic de lângă perete și îmi fac un sandviș cu ce este pe acolo.Abia acum mă lovește realizarea că eu nu mai mănânc așa de mult ca întotdeauna.