Next Shifting

Capitolul 28

PERSPECTIVA LUI AILEEN

Nu pot să dorm.Au trecut trei ore de când stau întinsă și mă holbez la tavan.Sub Davina doarme patul, dacă mă pot exprima așa, dar nu și sub mine.Toată lumea doarme, mai puțin eu.Și deși încerc să îmi închid ochii, ei se deschid înapoi.Nici măcar nu știu de ce sunt așa de stresată.Sau cred că știu.Sunt perfect conștientă de faptul că mi se învârt tot felul de chestii prin cap.

Școala.Cearta cu Daniel.Rezultatele de la psiholog.Discursul sensibil al lui tata pe care nu credeam vreodată că o să îl aud venind din partea lui.Faptul că nu mă pot concentra la antrenamente.Sunt prea multe chestii adunate pe care eu nu le mai suport.Nu era mai bine dacă stăteam eu cuminte în banca mea și nu mă amestecam cu niciun băiat? Probabil că așa nu aș mai fi avut nici măcar jumătate din problemele care îmi dau bătăi de cap acum.

Sunt ruptă de oboseală dar nu mai adorm.Mă ustură ochii și îmi lăcrimează, dar tot nu pot să mă las pradă somnului.Îmi iau telefonul de pe noptieră și încep să îl butonez.Poate-poate voi adormi.Îmi pun și căștile în urechi să ascult muzică, dar tot nu reușesc.Ajung să plâng din cauză că nu pot dormi, dar nu mă aude nimeni.Număr oi, dar nici asta nu mă ajută cu nimic.Toate rahaturile mi se învârt în cap de aiurea tăbăcindu-mi creierii, asta până când se face ora cinci dimineața și îmi sună alarma pentru a mă duce la primul antrenament pe ziua de azi.

Cum nu am dormit nici măcar cinci minute, mă ridic din pat și mă duc la baie ca să mă stropesc cu niște apă rece pe față.Astăzi va fi o zi de groază, nu de alta, dar arăt ca un zombi, de machiat nu am chef azi, cu toate că obișnuiesc să fac asta când arăt ca naiba dar oricum...trec pe acasă doar cât să îmi iau cărțile și să plec la școală, iar de îmbrăcat nu îmi arde să îmi iau nimic prea frumos pe mine.Mă arunc într-un hanorac larg și în niște pantaloni de trening.Mă îndrept înspre bucătărie pentru a-mi face o cafea mai tare ca de obicei, care sper să mă țină trează măcar pentru antrenament.Eventual mai beau una ca să nu adorm pe bancă la școală.Dacă ar fi după mine, nici nu m-aș duce la școală.Înșfac un sandviș înainte de a pleca, mă încalț cu adidașii și zbor pe ușă.

Spre norocul meu, reușesc să prind primul autobuz și să ajung destul de repede la bazin.Poate chiar prea repede.Jackson nu ajunge nici măcar după ce termin eu să mă schimb la vestiar, așa că mă duc să îmi fac încălzirea de una singură.Spre fericirea mea, fac antrenamente particulare, așa că nu mă bate nimeni la cap cu pălăvrăgeala de dimineață.

"Cum se face că ai ajuns înaintea mea?"

Apariția antrenorului meu mă face să tresar.Ridic din umeri, aproape incapabilă de a vorbi.

"M-am trezit devreme." spun la urma urmei.

Mamă, până și vocea mea mi se pare că îmi sună ciudat.Parcă nu sunt eu.E mult mai groasă, oarecum răgușită.

"De când te trezești tu devreme?" întreabă Jackson.

"Din totdeauna.Mă trezesc cam în fiecare dimineață la cinci ca să pot ajunge și la antrenament și la școală.Ai uitat?"

"Sunt cu capul în nori."

"Eu o să fiu cu capul în apă în curând."

Și sper să rămân acolo.Măcar așa nu mai simt nimic.

"Ceva e ciudat la tine." spune el.

"Ce anume?"

Faptul că arăt de parcă m-aș fi trezit din morți?

"Vocea ta sună ciudat.Și nu știu dacă te-ai uitat în oglindă când te-ai trezit, dar ai niște cearcăne groaznice."

"Păi asta e și problema.Nu a fost nevoie să mă trezesc de fapt...pentru că nu am dormit deloc."