Next Shifting

Capitolul 25

Un ghiont puternic mă face să tresar.Mason se uită la mine ca la mașini străine iar eu încerc să îmi dau seama ce se petrece aici.Mă privește precaut, de parcă aș fi punctul de a da foc la ceva.

"Ai de gând să torni substanța aia?"

Scutur scurt din cap și mă uit la mâna mea.Țin o eprubetă cu o substanță albastră și nici măcar eu nu știu ce am luat în mână.Sun bun la chimie de felul meu, dar azi sunt mai mult decât paralel cu tot ceea ce se petrece aici și cu școala.Pun eprubeta în stativul ei și renunț la ce făceam.Dacă amestec ceva, cu siguranță sărim în aer.Nu am fost atent nici măcar la jumătate din ce a predat profesorul, așa că nu risc.

Pentru că am fost puși în echipe de câte doi, Mason se hotărăște să facă ceea ce ar fi trebuit să fac eu acum cinci minute.Ia eprubeta cu substanța albăstruie și toarnă în recipientul în care trebuie pusă, născându-se astfel un soi de reacție chimică.Prin "reacție chimică" înțelegem că nu apare altceva decât o spumă sau niște bulbuci.Sau poate ambele.

În laborator se face un miros de nedescris.Zici că suntem la spital aici.Faianță albă peste tot și mirosuri ciudate.Nu vă sună cunoscut?

Mason își flutură mâna prin fața ochilor mei.

"Să ferească Dumnezeu, dar tu ești distras complet, prietene."

Îmi întorc lent capul spre el și îmi vine să îi spun să se ducă naibii, dar aparent, vorbele astea se aud doar în capul meu.Nu le spun cu voce tare.

"Înafară de chestia cu Aileen, s-a mai întâmplat ceva cu tine în ultima vreme?"

Iar în capul meu încep să se învârtă o grămadă de imagini.Felul în care mă cert din ce în ce mai rău cu părinții mei.Faptul că trebuie să mă mut și să-l las pe Mike cu ei.Faptul că am renunțat la pariuri.Și faptul că trebuie să amestec și eu aici două substanțe, altfel i se pune pata profului pe mine (nu într-un sens bun al cuvântului) și s-ar putea să nu mă mai treacă semestrul ăsta, iar eu nu am chef de corigențe în ultimul an de liceu.

"Nu, nu s-a mai întâmplat nimic." aleg să spun, în locul numeroaselor cuvinte înșirate anterior.

"Ei, haide...te cunosc de patru ani de zile.Știu că ești supărat pe faptul că Aileen a aflat de pariu din pricina mea, dar pare că te mai macină ceva."

Brusc, gresia de pe jos devine interesantă.

"Orice ar fi, poți să îmi spui.Doar nu suntem prieteni degeaba."

"Nu e nimic grav, am doar niște chestii pe cap.Niște planuri...pe care trebuie să le rezolv."

"Cum ar fi...? Poate te pot ajuta."

"Nu e nevoie, mă descurc eu.Doar mă mut, nu e cine știe ce."

Doar că nu știu de unde să o iau.Bani am puși deoparte, dar nu știu exact în ce constă toată treaba asta și nu am chef să apelez la sfaturile de adult ale părinților mei.Și tocmai de asta, am să rezolv totul de unul singur.Îi dau eu cumva de capăt.Ce? Nu au mai existat oameni care să se mute până acum?

"Cum adică te muți?"

"Adică îmi iau patina de acasă și mă mut de unul singur.Vorbesc chineză? E nevoie de traducere?"

Mason râde pe înfundate.

"Wolf! Lockwood! Aveți ceva atât de interesant de vorbit încât ați vrea să împărtășiți și cu noi?"

"Nu domn' profesor.Scuze." răspunde Mason, iar eu nu fac altceva decât să mă holbez la soluția din paharul Berzelius (1).Ori văd eu prost, ori chestia asta începe să devină verde, pe lângă faptul că are bulbuci.