Next Shifting

Capitolul 60

E marți dimineață.Încă nu pot merge la antrenament, așa că mă trezesc la ora șapte în loc de ora cinci.La naiba, trebuie să merg la școală.Zilele astea libere, cu problemele lor cu tot, au fost exact ceea ce aveam nevoie.O pauză de la toate.De la orele de mate, de la idioatele de la școală, de la alți idioți, de la profa de mate și așa mai departe.Mă duc să îmi fac un duș rapid și apoi mănânc în tihnă micul dejun alături de familia mea...

Stați așa, nu zic bine ce zic.

Mă trezesc ca săgetată din pat pentru că la ultima verificare, setasem alarma la șase și jumătate dar se pare că în loc să îi dau "amânare" cinci minute, am apăsat pe "oprire" și am adormit la loc încă o jumătate de oră.Așa că da, dușul ăla este într-adevăr rapid, iar micul dejun ori îl mănânc în tihnă ori nu, după care iau primele haine pe care le nimeresc în dulap și zbor spre școală.Davina are noroc azi, pentru că începe școala cu o oră mai târziu față de mine.

Imediat ce ies din lift, îmi sună telefonul.

"Ce matinal suntem." îi răspund eu lui Daniel.

"Încep școala exact la aceeași oră ca și tine.Ce faci?"

"Am ieșit din lift chiar acum.Ce crezi că fac? Mă duc spre paradis."

"Se pare că cineva s-a trezit sarcastică de dimineață.Cobor și eu într-un minut și mergem împreună, iau acum liftul."

Cum aș putea să refuz? La urma urmei, e frig de îngheață apele.Dar nu o să mai dureze mult, deja suntem la jumătatea lunii februarie.

"Bine, te aștept."

. . .

După ce ajungem amândoi la școală ca niște întârziați ce suntem, ne ducem fiecare către clasa lui.Din fericire nu am nici engleza, la care mi se pun o sută și o mie de întrebări despre tot felul de chestii, dar nici matematica pe care nu o suport.Am geografia, iar la materia asta plec cu lecția gata învățată din clasă și proful e de treabă, așa că nu o să îmi toace nimeni creierii de la prima oră.

O salut pe Kate după ce îmi iau locul în bancă și încerc să îmi scot și eu cărțile cât pot eu de "în liniște" din ghiozdan.

"Ești pregătită pentru teatrul de azi?" mă întreabă ea.

"Ce teatru?"

Cred că mi-a șters cineva memoria.

"Oportunitatea de voluntariat de care ți-am spus ieri.Știi tu...cea cu piesa de teatru."

La care trebuie să aflu dacă coordonatorul nostru este minunatul traficant șantajist de droguri.

"Da...acum mi-am amintit.Încă încerc să mă trezesc.Legat de asta, trebuie să vorbim mai târziu, sau după ore."

Kate îmi observă privirea îngrijorată.

"Ce s-a întâmplat?"

"E un subiect destul de sensibil care nu trebuie discutat aici."

"În regulă atunci.Dar...e nasol?"

"E legat de coordonatorul nostru de voluntari.O să am nevoie de ajutor.Și da, e nasol."

"Începi să mă sperii."

"Nu intra în panică, am nevoie să fii cu mintea limpede."

Restul zilei trece destul de normal, fără prea multe scandaluri, dispute, hărțuiri de orice fel sau comentarii de ale profei de mate.O iau pe Kate și ne îndreptăm spre foișor pentru a-i explica tot (chiar dacă, după cum am spus, e frig de crapă pietrele), astfel încât să știe ce o așteaptă în momentul în care ajungem acolo.